AcasaAcasa  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiți | 
 

 Le Jour "J"

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 28 Ian 2015, 17:40

32
Pentru multă lume, odată cu “Cocarde” s-ar cam termina zona de interes la Musée. Pas pour moi! “Le Hall de la Voilure Tournante” e una dintre secțiunile pe care o așteptam cu nerăbdare. Din fragedă pruncie mi-a plăcut să mă uit după elicoptere, poate pentru că zburau jos, cu zgomot foarte puternic, păreau mai mari și erau mai impresionante. Am avut și eu zborurile mele cu elicoptere, după care am rămas cu amintiri atȃt de plăcute. De înțeles de ce expoziția de elicoptere (și rude de-ale lor) de la Musée m-a interesat atȃt de mult.
Prima impresie pe care am avut-o intrȃnd între aripi rotitoare a fost că un Moț (din Munții Apuseni a dat cu furca și a răspȃndit elicoptere de toate neamurile de jur-împrejur, ca să le pună la uscat, pentru iarnă. Atȃtea mașinării într-un loc atȃt de mic!















Nici nu știu de unde să încep. Logic, de lȃngă ușă, dar pe cuvȃnt că Moțul a-sus-pomenit habar nu are de istorie. Nu am putut urma nici o ordine cronologică, nici una alfabetică, nici una dictată de mărimea obiectului. Totuși, ca să plec de la mic, și poate și de la început, două drăcii individuale Să le folosească ei!





Chiar dacă nu sunt elicoptere de pionierat, hai să ne uităm o țȃră la Ciocȃrlii.
SE 3101 este prezentat pe net ca un fel de Alouette zero, daca n-o fi chiar minus unu. Amuzantă prezentarea din écriteau: a zburat 20 de ore și și-a împlinit menirea: a demonstrat că nu-i bun de nimic.









Alouette II, elicopterul ăla simpatic cu grinda de coadă necarenată, cu care fugea Fantomas de la locul faptei. După ce a jucat în atȃtea filme cu Louis de Funès, II se odihnește. Nu bag mȃna-n foc că n-o fi și Fantomas ăla prin preajmă, asta e frumos la năluci, că nu se văd.











Și un Alouette III. După ce am văzut pe deasupra Brașovului atȃtea Alouette III, încă de cȃnd a apărut el la noi sub formă de IAR-316 B, după ce am văzut exemplarele păstrate la Academia “Henri Coandă”, Muzeul Aviației și la Muzeul Militar, ca să nu mai zic de cȃte am admirat pe cȃnd făceau serviciu la Bimbav, la Bobocu și cine mai știe pe unde (chiar și la Roșiori, cȃnd a aterizat odată, unul alb, chiar în intersecția din centrul orașului pentru a dansa la o nuntă de joia și a fost invitat să circule de cȃtre un polițist de la circulație - din cȃte am auzit), după ce a participat la o misiune dramatică de salvare cȃnd cu incendiul de la Victoria, din 80, după ce a jucat într-un film cu Emil Hossu (“Decolarea”), după ce l-a cărat pe Ceaușescu, bref, după ce a fost cel mai popular elicopter din Romȃnia cu denumirea “316 B”, acum aflu că Alouette III înseamnă și varianta 319 B. Exemplarul albastru de aici a fost și el un salvator, fiind folosit de Jandarmeria lor montană.





Pentru că seamănă cu Alouette II la ... coadă, să-l pomenim aici și pe Bell-47. Și el a fost mult văzut în filme, în americanele anilor ’60 – ’70. în generic, bietul Mannix era fugărit pe cȃmp de un B-47 criminal. Aici e roșu și cuminte.








Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 01 Feb 2015, 13:31

33

Copiii mei de la școală mă întreabă mereu, ca să tragă de timp și să nu muncim la ore, cine a inventat elicopterul. Am facut studii aprofundate și știu să dau un răspuns, măcar relativ, pe care oricum ei nu se duc să-l verifice. Încornoratul Paul (Paul Cornu, Gheorghe Botezatu sau Georges de Bothesat, Traian Vuia sau Igor Sikorski?
Oricum ar fi, pȃnă la elicoptere au fost autogirele. Juan Cierva e inventatorul autogirului, un vehicul aerian de care citeam eu in revistele tineretii (Tehnium, Știință și tehnică, Sport și tehnică) și nu pricepeam cum zboară dacă nu-l ține nici aripa, nici “elicea” de deasupra. Dovadă că îl ținea avem în “Hall de la voilure tournante”, obiectul ăsta zburător construit cu nume spaniolesc în Anglia.







O contribuție franțuzească la aventura autogirelor, creatia lui Lioré și Olivier.

















Aplicație nemțească, un mic giro îmbarcat, Focke-Achgelis FA 330 A- Bachstelze; remorcabil și capabil să se înalțe datorită tracțiunii navei. Sincer, nu mi-ar plăcea să-i fiu pasager.







O aplicație modernă a principiului: Roland Kloeti RK-02 Hydrogyro. Nu știu cum zboara aeronava asta, dar un lucru e sigur: trăiește pe picior mare!







Încă o zburătoare modernă pe pricipiul autogiro: Gary RG.01.







Și încă una, mai frumușică, sau, în tot cazul, mai roșie: Xenon.





Am zburat cu un aparat modern, mai frumos decȃt toate aceste trei gyrocoptere la un loc și amintirea pe care o am după acele experiențe, pentru care îi mulțumesc lui Lotzi Kiss, nu mi-o poate lua nimeni. Și cunosc niște copii din Roșiori care pot, oricȃnd, spune cam același lucru.

Închei cu două experimente ciudate. Unul dintre ele, Oehmichen no. 6, este o combinație balon+ rotor portant, dacă am înțeles bine, balonul îl ușurează iar portanta îl poartă. Mai departe, scrie-n carte, cum mi-a atras atenția un elev în lucrarea lui de control.







Pescara îmi amintește de principiul elicopterelor Kamov. De fapt, privind anul cȃnd Raoul Pescara a pescuit de la bordul aparatului său, cred că de fapt Kamov s-a uitat în caietul franco-argentinianului.









Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mar 03 Feb 2015, 13:02

34
Ultima parte a poveștii elicopterelor de la Le Bourget ar trebui să meargă de la mic la mare. Nu foarte mare, dată fiind aglomerația de aparate de zbor, dar destul de impresionant.
Cel mai mic și mai greu de fotografiat, din cauza luminii deficitare, e acest “spirit” din “1001 de nopți”, Djinul care pare să fi ieșit din sticlă, rămȃnȃnd fără ... geamuri laterale.







Apoi americanul ăsta cu coadă lungă, încă o dovadă că americanii și baga coada peste tot: Hiller UH-12 Raven



Breguet G-111, o denumire demnă de primul Hall al Musée. Purtȃnd și eticheta “Gyroplane”, aparatul amintește, prin cele două rotoare, de un elicopter care mie îmi este foarte drag: Kamov-26.









Ariel II. Oare a fost odată o modă de a denumi elicopterele după spirite din literatură, sau nașul ăstuia era pur și simplu fan Shakespeare?



Roșu și negru, că tot suntem în istoria literaturii; acum o libelulă neagră: DF Helicopters DragonFly 333



Un prieten fan Sikorski mi-a zis, odată, că ruso-americanul Igor este adevăratul inventator al elicopterului. Asta poate fi discutat, dar prezența lui Sikorski H-34-A in Hall este o plăcută certitudine. Chiar, am citit pe siteul Musée că există acolo și un “Ilie Moromete” (mă rog, Ilia Muromeț”), dar eu nu am văzut decȃt poza.









Cel mai mare elicopter expus aici este un fel de jumatate (ca talie) de Chinook: Piasetski HUP-2 Retriever.











Și, pour la bonne bouche, frumosul cu care se mȃndresc constructorii francezi: Gazelle.










Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 06 Feb 2015, 10:08


35

Le Hall de l’entre deux Guerres, secțiunea în care m-au purtat pașii (din ce în ce mai nesiguri, după atȃta umblet după ce am aterzat din elicoptere, mi-a oferit o mare și plăcută surpriză. Să nu anticipez, întȃi să aruncăm o privire circulară de formă pătrată în sala dreptunghiulară pentru a vedea avioane proiectate și construite de numele mari ale aeronauticii franceze pentru a doborî recorduri. Sunt expuse aparate Caudron, Bréguet, Dewoitine sau Potez, expuse în poziții ciudate, caracteristice aux voltigeurs. N-am apucat să le notez pe toate, și nici să le fotografiez, deja Canon-ul îmi atrȃgea atenție că nu mai poate nici el, acumulatorul nu mai voia nici cu Viagra. Norocul era ora tȃrzie și apropierea de ieșire, altfel nu scăpam de potopul de înjurături pe care ar fi trebuit să mi-l adresez pentru că tot nu mi-am cumpărat încă o baterie.





Știam că aici sunt niște avioane legendare, atȃt prin performanțele de care au fost capabile, cȃt și prin oamenii care le-au pilotat. Cu ce să încep?
Cu “Point d’interrogation”! Un avion Bréguet 19 TF, tip poreclit “Super bidon”, cu care Costes și Bellonte au refăcut, în 1930, în sens invers, zborul lui Lindbergh.





E pe-aici și un motor Bréguet, 32 B. L-am măsurat, nu se potrivește la Hyundai Accent.





Privind avionașul albastru Caudron C.635 Simoun înmatriculat F-ANRO am avut o clipă de “trou noir”. Unde naiba am citit despre “Simoun”? Mintea mea era atȃt de obosită și de invadată de aripi, încȃt am avut nevoie de un mare efort pentru a-mi aminti ceea ce era evident: mă uitam ca prostu’ la avionul făcut celebru de Saint-Exupéry! “Terre des hommes”, “Le Petit prince”! Raidul spre Saigon! M-am informat apoi și am aflat că F-ANRO nu e înmatricularea reală a exemplarului expus, care de fapt a fost un avion militar; un pilot a fugit cu el din Franța ocupată în 1940, pentru a ateriza în Portugalia, unde, din fericire, aparatul a fost confiscat de armată și vȃndut unui om de bine, care l-a menținut în stare de zbor pȃnă a fost cumpărat de Musée, piturat în albastru, pentru a aminti de “Air Bleu” și de Didier Daurat. Să mai spunem despre Simoun că a făcut-o celebră și pe Maryse Bastié, care a traversat Atlanticul de Sud în 1936, la foarte puțin timp după dispariția “nașului” aparatului ei, Jean Mermoz. Că o altă “pilotă”, vorba Irinei Burnaia, Maryse Hilsz, a făcut zboruri de mare distanță cu Simoun, pentru a-i sulfa recordurile Ameliei Earhardt. Recunosc că nu știam toate isprăvile lui Simoun, dar să uit eu de Saint-Ex?! Impardonable!







Biplanul alb/roșu “zburȃnd” sub tavan este Caudron 60 6184/49.



La fel de mult știu și despre planorul cu aceleași culori și aceeași atitudine față de vizitatori: numele: Habitch.



Caudron C.277 Luciole, cu aripile lui strȃnse, te trimite cu gȃndul la vȃnătorii îmbarcați. De fapt, e un cuminte avion de școală și antrenament. F-AZCT are și el legenda lui: a fost construit în 1937, pentru a fi apoi demontat și ascuns pe timpul războiului. A ieșit, din nou, la zbor în 46, dar în 55 a rămas în pană de benzină și a făcut o aterizare forțată ... într-un pom. Proprietarii pomului țineau mult la averea lor, astfel încȃt avionul a fost tăiat în jurul trunchiului și dus undeva la păstrare. În 80, niște fous d’aviation au descoperit resturile (cȃnd acoperișul magaziei unde se afla s-a prăbușit din cauza zăpezii iar asta îmi amintește de Bucker-ul de la Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”) și au reconstituit avionul, redȃndu-l la zbor. Pentru scurt timp, totuși, după care și-a găsit adăpost la Musée.





Din nou un avion albastru: Potez 53. Aparatul de fată se pare că a participat la Coupe Deutsch de la Meurthe în 1933, unde, pilotat de un calugăr (Gustave Lemoine) a ieșit pe locul doi.







De departe am văzut tabla ondulată și mi-am zis că, dacă n-ar fi atȃt de mic și ar avea trei motoare aș crede că e un Junkers. Cȃnd m-am apropiat am văzut că aveam dreptate, era chiar un Junkers, nu 52, la care mă gȃndisem eu, ci 13. Are și un motor de rezervă, de la BMW.







După ce am făcut din capitolul de față o enciclopedie, o să mă opresc la mogȃldeața asta, care m-a făcut să mă scarpin în cap: Mignet HM 14 Pou du ciel. Henri Mignet l-a gȃndit (în 1933) cu spirit mercantil: un avion mic, accesibil oricui vrea să zboare după ce învață singur meseria. Se pare că i-a reușit planul, cel puțin prin prima lui accepțiune: mulți l-au cumpărat și au iîncercat să învețe singuri să piloteze, dar prea puțini dintre ei au și reușit. Fabricația a încetat din cauza penuriei de flori pentru coroane.
Privindu-l, gȃndul te duce la Stabiloplanul lui Filip Mihail. Oare cȃt ar fi cȃștigat romȃnul dacă reușea să-l facă în serie mare?









Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 09 Feb 2015, 12:14

36
Înainte de a reveni la avioane legendare, să ne uităm puțin la soufflerie (tunel aerodinamic) asta. A fost o premieră (încă una) pentru mine, pȃnă acum văzusem așa ceva doar la televizor sau în cărți





Dewoitine D.530, un avion de acrobație (se pare) faimos în epocă, făcut celebru de Marcel Doret. A, nici eu nu auzisem de el, dar de-aia există internetul, să căutam și să găsim informații. Doret a fost pilot de război, cȃnd a zburat un avion Dewoitine, și care, înainte și după WW2, a fost pilot acrobat, nelipsit de la mitinguri și demonstrații. Și, pentru că tot suntem la capitolul “acrobație aeriană”, căutȃnd pe net am aflat că doamna Catherine Maunoury, la directrice du Muséee, este și ea pilot de acrobație, campioană mondială, posesoarea unui master în Filosofie, Cavaler al Legiunii de Onoare. Aflȃnd toate astea parcă înțelegi de ce e bun ceea ce e bun în Musée!







Simpatic Dewoitine ăsta, seamănă cu un F-16 cu priza lui de aer.



Morane Saulnier 230 a fost avion de școală și antrenament folosit de armata franceză în anii ’30. MS-230 are și el o mică legendă, a jucat în filmul “The Blue Max” ca avion de vȃnătoare în ... WW1.





Deși pare un fel de barabaftă, Salmson Z9 ăsta e, de fapt, un avion posesor de multe recorduri și victorii. S-a bătut cu nume grele (scrie acolo), cum ar fi Caudron sau Farman, și le-a luat fața. Acum, cineva i-a luat aripile.









Pour la bonne bouche în hall-ul ăsta, supriza plăcută pe care am avut-o. Era să trec pe lȃngă avionul ăsta fără să-l văd, pentru că e depozitat într-un fel de groapă. L-or fi pus așa că să-l pună în evidență prin izolarea lui, sau s-au gȃndit că gaura aia i se potrivește prin dimensiuni, cine știe, poate dna Catherine.
En tout cas, despre Dragon Rapide prima dată am aflat pentru întȃia oară, într-un roman polițist al lui Cornel Marandiuc, “Trandafiri pentru contesă”. Era descris un raliu aviatic și unul dintre personaje pilota un Dragon Rapide. Cand am avut, după mulți ani, posibilitatea de a vedea (pe net) un astfel de avion, am avut norocul să găsesc o poză foarte frumoasă, care m-a făcut să mă îndrăgostesc pe loc de produsul lui De Havilland. Un Biplan cu niște gondole destul de ciudate și proeminente în care își ascunde motoarele și roțile. Nu cred că mai poate fi văzut în zbor (poate la Ferte Allais, unde se prezintă tot felul de avioane istorice sub forma de replici la scară), nu speram nici măcar să-l văd la Le Bourget, de aceea am rămas lipit de exemplarul ăsta mult timp. Am stors ultimele picături de energie din bateria camerei Canon, apoi am scos telefonul din buzunar, și m-am canonit și cu acela, cu consecința că, la ieșirea din ultimul hall al instituției, m-am pomenit rupt complet de lume (smartphone-urile astea sunt ele smart, dar very hungry).










Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
Balki
Moderator
avatar

Numarul mesajelor : 1682
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 24/10/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 09 Feb 2015, 14:04

Frumos serial ne redactați aici, domnule profesor. Sper să țină cel puțin cât Tânăr și neliniștit! Smile

Mulțumim!
Sus In jos
http://panourituristice.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 09 Feb 2015, 14:44

Balki a scris:
Frumos serial ne redactați aici, domnule profesor. Sper să țină cel puțin cât Tânăr și neliniștit! Smile

Mulțumim!

Pentru ca sunt si eu tanar si nelinistit ...
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mar 10 Feb 2015, 11:31

Inainte de episodul 37 din sezonul 2, cer sfaturi: nu pricep de ce nu se mai vad pozele anterioare.

37
Am mărturisit deja, cȃnd colindam pe tarmac: cucerirea spațiului cosmic, cu toate că mi s-a părut întotdeauna o aventură interesantă, nu mi-a devenit de fel familiară. Nu am citit destul de mult ca să pot face descrieri, legături, sa-mi dau păreri. Ei, sunt destul de tȃnăr, am tot timpul să mai învăț.
În plus, cei de la Musée nu au fost foarte bine inspirați cȃnd au plasat “Conquette spatiale” tocmai în hall-ul no. 11, ultimul în circuitul de vizitare. Cȃnd ajungi, în sfȃrșit, acolo, este și sfȃrșitul zilei de lucru al muzeografilor, și al bateriei camerei foto, dacă ești băiat isteț și al cardului de memorie, dar și al resursei fizice a vizitatorului. Mi-am pro/pus/mis ca la viitoarea vizită la Le Bourget să refac circuitul în sens invers, poate pricep și eu cum a ajuns omul în spațiu.
Pentru poze am folosit (și se vede cu cȃt succes) numai camera telefonului Samsung (ii fac reclamă mascată), iar din cele cȃteva zeci de declanșări, cu greutate am obținut trei poze proaste.







E ora 1750 (aproximativ), personajul pe care cu greu îl disting în semiîntunericul sălii are niște ochi albi/roșii care spun spun ceva de genul “Allez! Ouste!” Nu îndrăznesc să aprofundez. Mă îndrept spre ieșire, cu gȃndul ca în cele cȃteva minute rămase pȃnă la ora 1800 să vizitez și “Boutique” de la entrée. Dimineață, cȃnd ședeam la coadă plin de speranță și energie, văzusem, de la distanță, niște vitrine pline cu machete și acum îmi zornăiam, plin de speranță, cei 15 euro pe care eram dispus să-i las acolo în schimbul unei machete cȃt de mici. După ce tȃnărul din spatele tejghelei m-a urmărit cu niște priviri mult mai atente decȃt le dăruia altor cumpărători (o fi avut raze x în dotare și a băgat de seamă cam ce capital am la dispoziție?!) a catadicsit să-mi scoată din vitrină un breloc cu silueta unui Alpha Jet alb/albastru și inscripția “Patrouille de France”, primind cu dispreț cei zece euro ...



Soarele francez mă întȃmpină parcă rȃzȃnd și el de mine și de “marea mea achiziție”. Lasă-l să rȃdă. Pȃnă la urmă, de machete ... e plin internetul, important e că am vizitat musée ăsta la care visam de zeci de ani, că am ieșit de acolo cu memoria plină, cu cardul de memorie la fel de plin și cu impresii care să îmi facă inima să bată sănătos cel puțin pȃnă la următorul muzeu de aviație din lume pe care voi avea ocazia să-l vizitez (nu mă refer, din păcate, la cel din Pipera).
Mai fac o tură prin fața aeroportului, ferindu-mă cu grijă de mașinile care aleargă pe-aici fără grijă. Descopăr și două monumente demne de atenție, în cinstea cărora mai storc puțin din bateria de samsung, care, culmea, încă nu a murit.









În ghereta de la poartă, un monsieur noir mă vede căutȃnd stația lui 152 și îmi dă cel mai bun sfat din ultimii ani: de ce să iau 152 și RER cȃnd pot lua un autobuz care să mă ducă direct la Gare du Nord? Excelentă idee. Îi urmez indicațiile, mergȃnd cam o juma de kilometru în direcția indicată de el și ajung într-un șanț, pe unde sigur autobuzele moderne ale RAT-ului parizian nu navighează (aici “rat” nu înseamnă șobolan) și je reviens sur mes pas, decis să folosesc sprayul cu negricid. Portarul e tot în gheretă. Îi povestesc despre șanțul pe care l-am descoperit și îmi răspunde cu un calm care mă scoate din calmul meu ardelenesc: “Ah, bon? Alors prenez 152 la-bas!”. Sunt sigur că omul acela nu știe romȃnește, ca dovadă că am ajuns sănătos acasă după ce i-am “mulțumit” pe limba mea.

Autobuzul a venit destul de repede, iar traseul pȃnă la gară nu e chiar așa lung. Dacă mai aveam baterie la cameră l-aș fi făcut pe jos, histoire de visiter et prendre des photos. Tot cu samsungul din dotare surprind, totuși, un element care dovedește că Le Brașov și Le Bourget ne font qu’un: Pizza Roma / Roma Pizza.



Încă vreo două poze la gară,









apoi RER.





A fost o zi de pomină, atȃt de plină încȃt mi-au trebuit aproape patru luni ca s-o povestesc.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
shouriken
Administrator
avatar

Numarul mesajelor : 3379
Varsta : 62
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 16/04/2009

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mar 10 Feb 2015, 12:54

mihaiatanasie a scris:
Inainte de episodul 37 din sezonul 2, cer sfaturi: nu pricep de ce nu se mai vad pozele anterioare.
http://support.photobucket.com/hc/en-us/articles/200724014-Bandwidth-Exceeded-Look-Who-s-Popular-
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 15 Feb 2015, 10:43

1
A doua noapte petrecută la etajul etajului 4 de la Ibis ne-a recuperat după marea oboseală din zilele precedente și ne-a pregătit pentru marea hoinăreală din a treia zi de Paris. Aveam un plan de bătaie, aveam și chef de bătaie, deci, petit déjeuner și … allons enfants de la patrie !
Incă de la ieșirea din hotel ne înfruntăm cu inamicii : un cer amenințător, cu plafon jos (din care se aude, din cȃnd în cȃnd, zgomot puternic de turboreactoare) și un miros … hai să-l numim doar neplăcut, al cărei sursă o descoperim imediat :



(să mai zică cine-o zice că orașele din Romȃnia sunt jegoase ... Păi, în Brașov nu vezi așa ceva nici măcar în Bartolomeu, pe malul rȃului Spurcata)

O relicvă (de ce aș abandona un obicei bun, chiar dacă traversez Parisul),



apoi ligne 13 și ... Champs Elysées. La ieșirea din canal ... pardon, tunel, războiul e în plină desfășurare: cerul și-a pus amenințarea în practică și ploaia ne atacă cu toată convingerea. Norocul nostru e că serviciul logistic funcționează perfect, chiar lȃngă gura de canal .. ăsta, metrou, se află un chioșc de ziare, unde ne putem înarma cu umbrele. Cele mai pariziene umbrele, pentru că așa scrie pe pȃnza lor, 6 euro, made în China. Traversăm, prin loc marcat, și ne alegem autobuzul pentru Etoile.





L-am găsit, circulă și la ora asta



Există un tabel cu orele de trecere a fiecărei linii prin statie, dar ce, Parisul e Brașov, pentru ca șoferii să-l și respecte?!



Place de l’Etoile! Binențeles că profităm de sosirea noastră acolo pentru a rămȃne bouche bée în ploaie,



după care ne organizăm pentru a cuceri Arc de Triomphe din toate direcțiile.













Ce-or căuta ăia pe Arc,



nu plouă la fel de tare și jos?



Am auzit că subteranul de la Etoile e la fel de interesant ca și suprateranul, dar să nu creadă cineva că se poate vizita acolo un al doilea Arc, unul cu picioarele în sus și terasa în jos.



De fapt, e un culoar de metrou, circular, cu o singură budă, a cărei ușă este acționată electric – cȃnd este acționată; în momentul trecerii noastre prin zonă, cetățeanca din interior încercă să convingă ușa, prin strigăte, să se deschidă. Sper că a reușit pȃnă la urmă.
Desigur, subteranul este și un spațiu cultural; a, nu casă de cultură, doar suprafață-suport pentru afișe.



Am văzut „Paris, Texas”. E vorba despre un Paris din Texas. Motörhead … nu am reușit, marțea am ore multe. Iar T-Pain e o enigmă existențială: o fi o pȃine, sau o durere în formă de Te?





Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 23 Feb 2015, 13:24

+2 (2)

După ce Arc de Triomphe și-a dezvăluit secretele, ne-am învăluit în umbrele și am pornit la flȃnerie aux Champs Elysées. Vorba romȃnului (Joe Dassin), « Au soleil, sous la pluie, à midi ou a minuit il y a tout ce que ce que vous voulez aux Champs Elysées ».
De data asta este « sous la pluie » (nici o legatură cu înjuraturile pe care i le-am oferit, generos, celui care a redactat la météo du jour).









Ce să vezi ! O străduță puțin circulată (unde sunt ambuteiajele alea faimoase ?!)



Apar autobuzele London-like (de ce nu aș folosi expresii englezești, dacă și vehiculul poartă pe el limba lui Shakespeare) (din partea mea, un big dislike).



Al doilea 2 CV in trei zile, de remarcat că, așa cum știam, francezii au simțul umorului, după cum reiese din inscripția de pe « mașină ». De remarcat și faptul că, pȃnă și la Paris se respectă zebra.



Chiar și pe ploaie, Champs Elysée are strălucire !



Ne intersectăm cum marea literatură.



Mutra aia de pe peretele casei lui Weston, văzută de la distanță, mi se pare cunoscută.



De aproape, îmi dau seama că nu m-am înșelat: e de-ai noștri!



Încă un obiectiv important, cine ar spune că pe bulevarde nu poți da nas-în-nas cu aeronatica?



Istorie ... (de fapt, de ce nu, doar nici La Fayette nu e extrem de departe, ba e chiar colea, la scara Parisului)



Robert Birlinger, săracu, a avut parte de altfel de surprize pe Champs-Elysées.



În timp ce eu aruncam priviri scrutătoare prin camera foto, fetele mele vizitau prăvălii. O scurtă aversă m-a trimis și pe mine la adăpost. Nu e o grădină zoologică și, oricum, inscripția e falsă; ăsta nu e chiar purcel.



Ploaia nu contenește, așa că ne hotărȃm să schimbăm cartierul, poate plouă mai puțin. Luăm ligne 1 către Luvru, cu obiectivul declarat Ile. Nu știu dacă trenurile de pe linia asta au roți de cauziuc, sincer, mă îndoiesc, dar, la fel de sincer, mă îndoiesc că ar avea mecanic. Dovadă, am filmat, cu ajutorul telefonului, o parte din traseu, folosind ca loc de observație exact parbrizul.


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Sam 07 Mar 2015, 19:35

+2 (3)

Următorul obiectiv: Notre Dame (dacă reușim să-l găsim).
Prima condiție ar fi să găsim Sena, a două să aflăm unde e Ile-de-la Cité. Apoi, Ile asta nu cred ca e mai mare decȃt Roșiori, ne-om descurca cumva.
Fluviul e unic, ăsta trebuie să fie băftoasa Seine.







Iar podul ăstă mȃncat de vechime nu poate fi altul decȃt Pont Neuf.





Ile de la Cité ne întȃmpină cu aceeași ploaie. M-a avertizat un prieten că o să dau piept cu vreme umedă la Paris, eu i-am răspuns că nu o țȃră de ploaie mă sperie pe mine. Mai ales de cȃnd s-au inventat umbrelele franțuzești made in China.



O luăm pe Quai de l’Horlogerie, de-a lungul fortăreței Conciergerie. N-am de gȃnd s-o vizitez, am auzit că a fost una, Marie-Antoinette, care s-a dus acolo în vizită, prin 1789, și nu i-am mai dat drumul să plece. Probabil că nu a plătit biletul de intrare, pentru că după aia au pedepsit-o crunt: a platit amendă un cap.



O privire peste drum, spre Rive droite



Aha, de-aia îi zice “Quai de l’Horlogerie”!
Ca și alte locuri ale Parisului, și ăsta îmi amintește un cȃntec de demult: « Quand l'horloge va sonner, Il sera temps de se quitter. Une page de ma vie sera tournée … » (Hugues Auffray)



Sainte-Chapelle, cu coadă mare la poartă



Ploaia nu ne-a speriat, dar foamea da, sperie pe oricine. Palatele nu lipsesc pe-aici, noi nu vrem să facem ca vestitul măgar al lui Buridan, daca nu știm ce să alegem intrăm direct la Brasserie Les Deux Palais. Cum s-ar zice, clienții localului manȃncă de două ori mai bine decȃt price roi de la France, pentru că ei mȃncau într-un singur palat, noi avem unul la oferta : două la preț de unul.







Ce poate fi mai bun în inima Parisului decȃt un Croque-monsieur? (poate un croque-madame, dar nu aveau).



Monsieur le croque se cere arrosé, așa că ieșim din nou în ploaie și ne îndreptăm spre marea Catedrală. Nu mai deschid harta, știu că e în capătul insulei, je ne saurai la manquer.




Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 29 Mar 2015, 17:32

+2 4
Cum să nu găsim Notre Dame?! E biserica aia mare de tot, unde Quasimodo bătea clopotele – nu pentru vreun Mitică, ci pentru Esmeralda. Da, uite, chiar aia:

Sigur, întȃi vedem “crypte archéologique” ... dar, cum nerăbdarea e mare, o vedem numai pe dinafară.



A adăstare pe parvis ... și din nou îmi amintesc de “Les Poètes chantent Paris », grandiosul montaj de poezie, chansonete și imagini realizat de profa mea de franceză de la Meșotă, dna Doina Tarașunul dintre evenimentele care pe mine m-au marcat profund și pentru care o să-i fiu recunoscător veșnic. Întȃi pentru că m-a ales în echipă, deși eram un bobocel de abia intrat în liceu, m-a băgat într-o gașca de “elefanți, elevi din clasele 12 și 11 și mi-a dat să spun o poezie la fel de frumoasă ca și ale lor. Apoi, pentru că montajul a avut un mare succes, sigur, era 1972, cȃnd franceza era încă la mare preț, a fost repetat de mai multe ori, cea mai vizibilă fiind ieșirea în lume, la sala mare a Clubului “Tractorul”, plină ochi (și urechi), unde Meșotă a fost cel mai fain moment dintr-o după amiază lungă. Și, în sfȃrșit, pentru că am avut ce copia, soția mea și eu, cȃnd am ajuns și noi profi de franceză, cu alte resurse tehnice (de la aspectomat și magnetofon am evoluat la calculator), dar cȃnd dragostea elevilor pentru limba și cultura Seinei au pălit ...






Reproduc aici poezia lui Carco, pe care nu mai știu cine a spus-o atunci, în 72, și care mi s-a învȃrtit prin memorie pȃnă a fost înlocuită de alta, și mai frumoasă.

Au pied des tours de Notre-Dame
de Francis Carco

Au pied des tours de Notre-Dame,
La Seine coule entre les quais.
Ah ! le gai, le muguet coquet !
Qui n'a pas son petit bouquet ?
Allons, fleurissez-vous, mesdames !
Mais c'était toi que j'évoquais
Sur le parvis de Notre-Dame ;
N'y reviendras-tu donc jamais ?
Voici le joli moi de mai...

Je me souviens du bel été,
Des bateaux-mouches sur le fleuve
Et de nos nuits de la Cité.
Hélas ! qu'il vente, grêle ou pleuve,
Ma peine est toujours toute neuve :
Elle chemine à mon côté...

De ma chambre du Quai aux Fleurs,
Je vois s'en aller, sous leurs bâches,
Les chalands aux vives couleurs
Tandis qu'un petit remorqueur
Halète, tire, peine et crache
En remontant, à contre-coeur,
L'eau saumâtre de ma douleur...

Aproape că aș fi țipat versurile astea, să știe toată lumea aia de pe Parvis că sunt, într-un fel, acasă.



Mamă, și cȃtă lume era acolo, și nimeni nu ținea cont de ploaie.



Ne așezăm la lunga coadă care face numeroase serpentine. Acum se explică și mai bine impresia de aglomerație de pe Parvis. Și încă un motiv să ne simțim ca acasă: cerșetoarea îngenunchiată pe mozaicul Parvis-ului înjură romȃnește ...







Merge repede, dar avem timp să ne uităm în jur.



Ne apropiem, prilej pentru o poză selfie de colecție. Bună de facebook, dacă nu mi-ar părea rău de jobenul de acolo.



Acum suntem chiar “au pied des tours de Notre Dame”.



Gata, suntem la intrare. Porțile sunt imense, poate că să pricep și eu, odată și-odată, cȃt sunt eu de mic.






Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
Dylan
Moderator
avatar

Numarul mesajelor : 4765
Varsta : 46
Localizare : Suceava
Data de inscriere : 15/04/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 29 Mar 2015, 17:43

Astazi m-am delectat cu trip-report-uri... Smile

Frumos! Dom' Profesor, nici nu se putea ceva mai potrivit pentru ziua asta ploioasa!
Multumim!
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 29 Mar 2015, 17:52

2 5
La intrarea în marea catedrală, un écriteau încearcă să îmi îngrădească drepturile cetațenești: mă anunță că nu am voie să fac poze cu blitz în interior. E o lovitură, dar voi încerca să mă descurc, mai ales că Samsung a inventat modelul S Advance, capabil să facă poze oricȃt de proaste, cu sau fără blitz. Culmea e că, de bine, de rău, se înțelege cȃte ceva.

Mai întȃi, o aluzie la istoricul monumentului: construcția a început în 1163, și nu s-a terminat nici în ziua de azi (mă rog, de ieri, 6 august 2014, dar nu cred că au avansat prea mult; ce bune erau planurile cincinale!)



Ia te uită, înaintea mea și alți oameni mari au fost pe-aici



Așa cum se cuvine, aprindem o lumȃnare. Nu ne spune nimeni să ieșim cu ea în curte ca să nu afumăm pictura.



Admirăm arhitectura: coloane









Vitralii



Tavanul



Amvonul îmi amintește de faimoasa secvență din “Le Petit baigneur”, cu popa cel roșcat care încearcă să obțină sponsorizări pentru sfȃntul său lăcaș. Chiar m-am întȃlnit cu un preot, care cred că avea o misiune de pază și apărare mai mult decȃt una ecleziastică. La “Bonjour, mon Père!” am primit, în schimb, “Bonjour, Monsieur”. Mă așteptam la un “mon fils” ...



Parcă o văd pe Dna Profesoară Doina Taraș care ne explica cȃt de caracteristică este “la rosace” pentru stilul gotic, alături de « la flèche ». Ca să înțelegem foarte bine, rozete sunt vizibile peste tot.





Un moment de odihnă (și de reculegere).





Altarul



Statui, în numeroase firide care înconjoară altarul.









.





Chiar în spatele acestuia, lumea se înghesuia în jurul unui acvariu care prezenta o dioramă a catedralei. Interesant, oare de ce, fiind în interiorul Notre-Dame, stăm să admiram un model la scară ?!



Chiar lȃngă dioramă, un aparat de vending. Nu oferea snacks sau cold drinks (na, că m-am apucat să greșesc limba), ci medalii. Era un tȃrg bun : băgai într-o fantă o monedă mică de doi euroi și îți cădea, prin altă fantă, o monedă mare de un Notre-Dame.





Nu sunt destul de pregătit să explic interiorul unei biserici catolice. Sunt de abia la a patra astfel de biserică, după Biserica Neagră, Catedrala Sf. Iosif și San Stefan din Viena. Deosebiri: la Brașov m-a întrebat cineva ce meserie am, ca să mă așez pe strana cuvenită, la Sfefan Dom am făcut poze cu săpuniera și cu blitzul din dotare și nu m-a întrebat nimeni de ce, la Sf. Iosif altcineva, adică un nepot de-al nostru, a fost întrebat dacă “da” sau “nu”, iar el a răspuns un “da” hotărȃt. Aici nu am avut parte de nici un fel de întrebare. Înseamnă că pe Ile de la Cité totul este foarte clar. Așa că ne îndreptăm spre ieșire, unde se află, la fel ca în orice biserică de la noi, un mic chioșc cu iconițe și cruciulițe.


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 03 Apr 2015, 17:43

6
Ile de la Cité este, în continuare, sub ploaie. Arunc o privire circulară (privirea fiindu-mi deformata de umbrelele fetelor) și vedem un cer urat, cenusiu 10/10, pe care se deseneaza zidurile catedralei. Dintr-o data am o revelație: între Notre-Dame și Biserica Neagră este o mare asemănare: ambele sunt acoperite, parțial, de schele acoperite cu plase de protecție. Clar, au același patron.























Protejati, și ei, de umbrele, turiștii admiră





Pentru ce nu bat clopotele? Precis nenea Quasimodo și-a luat liber.



În spatele marii catedrale, suntem invitați să alegem între trei destinații la fel de importante



Alegem să facem o scurta oprire în parc. În ciuda ploii (sau datorită ei), florile din parcul catedralei rȃd vesele.



Atȃt de vesele, încȃt foarte brusc, ploaia încetează, iar dupa cȃteva minute plafonul noros se face nevăzut, spre marea uimire a unora dintre noi.







Eh, în sfȃrșit, nu chiar nevăzut; de frică, norii se înghesuie în nord-vestul Parisului, cu intenția declarată (mie, la ureche) de a ne lăsa să ne plimbăm cu mȃinile eliberate de umbrele.




7
Am mai pomenit aici despre momentul care mi-a marcat copilaria, poate chiar m-a indemnat sa aleg cariera de professor: montajul de poezie, chansonetă și imagini realizat de doamna profesoară Doina Taraș la Meșotă, în care eu am avut șansa să spun poezia lui Jacques Prévert “Chanson de la Seine”. Eram cel mai mic din grupul de meșotiști, intimidat și ocrotit de fetele de-a 11-a și de-a 12-a, luat, ușor, peste picior de băieții din grup, dar egal în drepturi și îndatoriri cu ei toți. Coordonați de prezentarea colegei Liliana Cătoiu, devenită, mai tărziu, profă de franceză, ca și mine și plecată mult prea devreme din lumea asta. Am învățat atunci, fără effort și fără să vreau, o mulțime de versuri despre monumentele Parisului, poate (și) de aia capitala Franței mi-a intrat în suflet și n-o să mai iasă niciodată, chiar dacă francezii nu ne mai iubesc ca altadată …
De aceea, ori de cȃte ori m-am apropiat de quais, de oricare quai de la Seine, în mintea mea începea să bȃzȃie frumosul poem.

CHANSON DE LA SEINE
La Seine a de la chance
Elle n'a pas de soucis
Elle se la coule douceLe jour comme la nuit
Et elle sort de sa source
Tout doucement sans bruit
Et sans se faire de mousse
Sans sortir de son lit
Elle s'en va vers la mer
En passant par Paris

La Seine a de la chance
Elle n'a pas de soucis
Et quand elle se promène
Tout le long de ses quais
Avec sa belle robe verte
Et ses lumières dorées
Notre-Dame jalouseImmobile et sévère
Du haut de toutes ses pierres
La regarde de travers

Mais la Seine s'en balance
Elle n'a pas de soucis
Elle se la coule douce
Le jour comme la nuit
Et s'en va vers le Havre
Et s'en va vers la mer
En passant comme un rêve
Au milieu des mystères
Des misères de Paris.

You Tube e plin de variante de recitare, dar oricȃt ar fi de mare Jeanne Moreau, cele mai frumoase recitari din istorie le-au oferit Cristina Carabașu (mulțumesc, Cristina !) și … eu.

Bun, după necesarul moment de nostalgie, să ne întoarcem la ... Sena noastră. O traversăm spre Rive Gauche pe Pont de l’Archevéché. Ce-o fi fost în mintea celor care au « împodobit » podul în felul ăsta, nu pot să pricep. Cred că negustorii de lacăte au lansat mesaje subliminale și au încuiat mintea unor mii de vizitatori. Altfel cum să îmi explic prezența a mii de obiecte de genul ăsta agățate de parapeții podului? Orice arhiepisop ar trece pe-acolo ar afurisi cu amȃndouă mȃinile (eventual și cu vrean trafalet, daca are în dotare) tonele de fier prelucrat de acolo. Mă întreb ce părere au inginerii de la ponts et chaussées despre greutatea suplimentară adăugată podului ?
În tot cazul, orice chinez trece pe-acolo cred că îi mulțumește lui Budha că oamenii sunt aȃt de proști : din prostia turiștilor prosperă economia chineză !











O poză pentru albumul cu amintiri



Bulevardul ăsta e destul de aglomerat !















Imaginea asta e cam aceeași pe care spectatorii o vedeau pe ecran, în spatele meu, în timp ce spuneam « Chanson de la Seine ».


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 26 Apr 2015, 09:14

J+2 8

O scurtă incursiune pe cheiul stȃng, pentru a înțelege care și cum e mersul vaporașelor. Eu aveam fixul meu: o vizita a Parisului fără o plimbare cu “bateau Mouche sur la Seine” nu merită numele de vizită a Parisului. Fapt pentru care mă asigurasem că reclama pentru “forfait-visite”, aceea care spunea că am și o reducere la bateau, e adevărată.
E adevărată, dar nu pentru “bateau express”, a cărui stație se găsește la Notre-Dame”.





Mai aruncȃm o privire spre Catedrală



După care traversăm Seine pe Pont au Double și …





Surpriză : după atȃta Prévert, ne întȃlnim cu Rimbaud. Cȃnd spuneam eu la Seine este un fluviu al poeților și al poeziei …


Le Bateau ivre
Comme je descendais des Fleuves impassibles,
Je ne me sentis plus guidé par les haleurs :
Des Peaux-rouges criards les avaient pris pour cibles,
Les ayant cloués nus aux poteaux de couleurs.

J'étais insoucieux de tous les équipages,
Porteur de blés flamands ou de cotons anglais.
Quand avec mes haleurs ont fini ces tapages,
Les Fleuves m'ont laissé descendre où je voulais.

Dans les clapotements furieux des marées,
Moi, l'autre hiver, plus sourd que les cerveaux d'enfants,
Je courus ! Et les Péninsules démarrées
N'ont pas subi tohu-bohus plus triomphants.

La tempête a béni mes éveils maritimes.
Plus léger qu'un bouchon j'ai dansé sur les flots
Qu'on appelle rouleurs éternels de victimes,
Dix nuits, sans regretter l'œil niais des falots !

Plus douce qu'aux enfants la chair des pommes sures,
L'eau verte pénétra ma coque de sapin
Et des taches de vins bleus et des vomissures
Me lava, dispersant gouvernail et grappin.

Et dès lors, je me suis baigné dans le Poème
De la Mer, infusé d'astres, et lactescent,
Dévorant les azurs verts ; où, flottaison blême
Et ravie, un noyé pensif parfois descend ;

Où, teignant tout à coup les bleuités, délires
Et rythmes lents sous les rutilements du jour,
Plus fortes que l'alcool, plus vastes que nos lyres,
Fermentent les rousseurs amères de l'amour !

Je sais les cieux crevant en éclairs, et les trombes
Et les ressacs et les courants : je sais le soir,
L'Aube exaltée ainsi qu'un peuple de colombes,
Et j'ai vu quelquefois ce que l'homme a cru voir !

J'ai vu le soleil bas, taché d'horreurs mystiques,
Illuminant de longs figements violets,
Pareils à des acteurs de drames très antiques
Les flots roulant au loin leurs frissons de volets !

J'ai rêvé la nuit verte aux neiges éblouies,
Baiser montant aux yeux des mers avec lenteurs,
La circulation des sèves inouïes,
Et l'éveil jaune et bleu des phosphores chanteurs !

J'ai suivi, des mois pleins, pareille aux vacheries
Hystériques, la houle à l'assaut des récifs,
Sans songer que les pieds lumineux des Maries
Pussent forcer le mufle aux Océans poussifs !

J'ai heurté, savez-vous, d'incroyables Florides
Mêlant aux fleurs des yeux de panthères à peaux
D'hommes ! Des arcs-en-ciel tendus comme des brides
Sous l'horizon des mers, à de glauques troupeaux !

J'ai vu fermenter les marais énormes, nasses
Où pourrit dans les joncs tout un Léviathan !
Des écroulements d'eaux au milieu des bonaces,
Et des lointains vers les gouffres cataractant !

Glaciers, soleils d'argent, flots nacreux, cieux de braises !
Échouages hideux au fond des golfes bruns
Où les serpents géants dévorés des punaises
Choient, des arbres tordus, avec de noirs parfums !

J'aurais voulu montrer aux enfants ces dorades
Du flot bleu, ces poissons d'or, ces poissons chantants.
− Des écumes de fleurs ont bercé mes dérades
Et d'ineffables vents m'ont ailé par instants.

Parfois, martyr lassé des pôles et des zones,
La mer dont le sanglot faisait mon roulis doux
Montait vers moi ses fleurs d'ombre aux ventouses jaunes
Et je restais, ainsi qu'une femme à genoux...

Presque île, ballottant sur mes bords les querelles
Et les fientes d'oiseaux clabaudeurs aux yeux blonds.
Et je voguais, lorsqu'à travers mes liens frêles
Des noyés descendaient dormir, à reculons !

Or moi, bateau perdu sous les cheveux des anses,
Jeté par l'ouragan dans l'éther sans oiseau,
Moi dont les Monitors et les voiliers des Hanses
N'auraient pas repêché la carcasse ivre d'eau ;

Libre, fumant, monté de brumes violettes,
Moi qui trouais le ciel rougeoyant comme un mur
Qui porte, confiture exquise aux bons poètes,
Des lichens de soleil et des morves d'azur ;

Qui courais, taché de lunules électriques,
Planche folle, escorté des hippocampes noirs,
Quand les juillets faisaient crouler à coups de triques
Les cieux ultramarins aux ardents entonnoirs ;

Moi qui tremblais, sentant geindre à cinquante lieues
Le rut des Béhémots et les Maelstroms épais,
Fileur éternel des immobilités bleues,
Je regrette l'Europe aux anciens parapets !

J'ai vu des archipels sidéraux ! et des îles
Dont les cieux délirants sont ouverts au vogueur :
− Est-ce en ces nuits sans fonds que tu dors et t'exiles,
Million d'oiseaux d'or, ô future Vigueur ?

Mais, vrai, j'ai trop pleuré ! Les Aubes sont navrantes.
Toute lune est atroce et tout soleil amer :
L'âcre amour m'a gonflé de torpeurs enivrantes.
O que ma quille éclate ! O que j'aille à la mer !

Si je désire une eau d'Europe, c'est la flache
Noire et froide où vers le crépuscule embaumé
Un enfant accroupi plein de tristesse, lâche
Un bateau frêle comme un papillon de mai.

Je ne puis plus, baigné de vos langueurs, ô lames,
Enlever leur sillage aux porteurs de cotons,
Ni traverser l'orgueil des drapeaux et des flammes,
Ni nager sous les yeux horribles des pontons.
(poem scris în 1871 de poetul simbolist Arthur Rimbaud)

Un bateaubus …



Și o parcare de biciclete. Se spune, de cȃteva zile, la televizor, că Parisul este un oraș al bicicliștilor.



Nu e departe de adevăr, pentru că străzile sunt invadate de un anumit tip de biciclete, probabil închiriabile.



Rue d’Arcole, un fel de rai al “boutique”-urilor de souvenirs. Obiectele sunt scumpe pentru micul meu salariu, dar mai ieftine decȃt aceleași obiecte aflate în vȃnzare pe Champs Elysées. Mai cumpărăm o umbrelă, 4 euros față de cei șase de pe Avenue, cu toate că e tot chinezească și are inscripția « Paris » (culmea, chinezăria încă mai funcționează, deși s-a înfruntat cu toamna și începutul primăverii la Roșiori).







Marché aux Fleurs. Orhideele sunt la mare preț (ca orinde în lume).



Cam atȃt pentru Ile de la Cité. Ne orientăm după prospectul pus la dispoziție de RATP și găsim un autobuz care ne duce la Gare Saint-Lazare. Imediat după ce traversăm Rue Rivoli, imaginea ne este tulburată de o aversă extrem de puternică, care ne însoțește pȃnă la stația terminus. Din fericire, autobuzul oprește exact la gura metroului, iar le dégȃts sunt minime. Ne ducem la hotel să ne facem planuri pentru seară și cumpărături pentru dimineață.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 06 Mai 2015, 19:15

J+2 9

Colindȃnd printr-un Monoprix de pe Champs Elysées, am avut surpriza să fiu abordat de doua jeunes filles, cam de vȃrsta elevelor mele, cu întrebarea, ciudată la Paris : « Parlez-vous français ? ». Mi-am dat seama că, deși eram îmbrăcat ca toată lumea și mă uitam la prețuri ca toată lumea (pentru că mărfurile sunt la fel ca în toată lumea), mi-am păstrat, totuși, mutra de turist. Fetele s-au prezentat ca studente belgiene care realizează un fel de sujet optionnel și au profitat de bunăvoința mea ca să afle de unde sunt și care este obiectivul din Paris care mi-a plăcut cel mai mult. M-am gȃndit că dacă le spun că prima mea vizită a fost la Le Bourget pentru că aia mă interesează pe mine nu obțin același efect ca asupra drăguței însoțitoare din Airbus, și le-am servit « La Tour ». N-a fost nevoie să completez, pentru că fetițele și-au aruncat o privire reciprocă din care am înțeles că se așteptau la răspunsul meu. Sigur, a trebuit să aduc și cȃteva « parce ce que »uri, printre care și oțelul de Reșița din compoziția monumentului, chestie cu care am reușit, totuși, să le surprind (au și notat cu grijă amănuntul, probabil cu speranța să își surprindă și ele profesorul care avea să le corecteze tema - și sper că au reușit).
Vorba e că în momentul Monoprix eu nu văzusem Turnul decȃt de la distanță, de la Concorde și de pe Avenue, vorbisem, deci, de ceva ce nu știam. Rămȃnea să văd și cu ochelarii mei creația lui Gustave Eiffel, iar momentul a fost chiar finalul zilei a treia.
Din păcate am ratat posibilitatea de a călători cu metroul la suprafață, pentru că magistrala era în reparație exact in zona estacadei de la Motte-Grenelle.





Am luat un autobuz, al cărui șofer grijuliu ne-a tras atenția să nu folosim validatorul de bilete; linia era gratuită pe perioada reparațiilor la metrou (făcea RATP cinste).



Ajungem în Place de Trocadero. Palais Chaillot, Musée de l’Homme, Musée de la Marine … toate închise …











… dar ieșim pe Esplanade de Trocadero unde … vorba lui LaFontaine: Miracle! Apothéose! La Tour ne oferă un peisaj unic! Îi povestesc soției mele că avusesem exact aceeași revelație și cu două zile mai devreme, la vederea avioanelor Concorde din Musée de l’Air.







O culoare cu totul și cu totul neașteptată pentru mine. Eu îl crezusem negru.

O poză de facebook (în jurul turnului există acoperire WiFi)(extrem de slabă, telefonul meu de abia a reușit să urce o poza-două într-un interval lung de timp).



Jardin de Trocadero. Tȃșnitorile funcționează din plin ... cȃteva secunde, după care se opresc definitiv. Aș fi vrut să fotografiez les canons à eau și din alt punct de stație, dar n-am avut noroc.







Ringișpil (mă contrazic cu soția mea, ea pretinde că e o tiribombă).



Traversăm Seine pe Pont de Iéna. Pod destinat circulației pietonale, dar ocupat, din zece în zece metri (aproximativ) de mari întreprinzători care distrează turiștii : țigani care mȃnuiesc cu dexteritate niste pahare de unică folosință (mai exact trei bucăți) oferind oamenilor posibilitatea unor cȃștiguri nesperate : alba/neagra. Fac imprudența de a-mi exprima o părere sinceră și dezinteresată (în limba romȃnă) despre vajnicii ofertanți de cȃștiguri, ceea ce îmi atrage o privire ucigașă din partea întreprinzătorului respectiv. Am apucat să fug la timp.
Port de la Bourdonnais. De aici vom lua bateau-mouche-ul a doua zi. (« vede » e o parte din cuvȃntul « vedette », nu înseamnă că se fac croaziere pe Vedea)







Un oftat colectiv. Deasupra mulțimii se aprind luminile Turnului.





Ne apropiem de baza construcției. Facem cunoștință cu Monsieur Eiffel, care nu ne întinde mȃna (nu are, îi este suficient capul),



apoi ne învȃrtim printre picioare. Știam dintotdeauna că nu am curajul să urc în Turn, așa că nici nu am încercat să ne așezăm la cozile de sub fiecare picior, dar mai știam că singura amintire va rămȃne noianul de poze, făcute din toate direcțiile. Păcat că nu se vede în fotografii clipitul luminilor (un minut pe oră), și nu se aud nici strigătele de mirare și bucurie ale celor din jurul nostru, majoritatea fiind la fel de impresionați ca și noi de măreția monumentului. (Am aflat, ulterior, că sunt un infractor, pentru că fotografiatul Turnului cu luminile aprinse este interzis, iar amenda e foarte mare).



















Tiens ! s-au aprins și laserele. O imagine care îmi amintește de luminile de pe Tȃmpa, care se văd cu mult înainte de a ajunge la Brașov prin Țara Bȃrsei.



Trecerea timpului și răcoarea ne obligă să plecăm, dar mai trag o serie de poze de pe esplanadă.





Plecăm satisfăcuți și optimiști. Revenim mȃine.






Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
shouriken
Administrator
avatar

Numarul mesajelor : 3379
Varsta : 62
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 16/04/2009

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 06 Mai 2015, 19:53

mihaiatanasie a scris:
(Am aflat, ulterior, că sunt un infractor, pentru că fotografiatul Turnului cu luminile aprinse este interzis, iar amenda e foarte mare).
Fotografierea pe timp de noapte nu este interzisă. Doar publicarea pozelor fără acordul prealabil al SETE (Société d'exploitation de la tour Eiffel) pare să fie interzisă.
Totuși
Citat :
Les prises de vues de la tour Eiffel de nuit pour des particuliers et pour un usage privé ne nécessitent aucun accord préalable. À l’inverse, les professionnels doivent impérativement se rapprocher de nos équipes qui leur indiqueront les conditions d’exploitation des images.
http://www.toureiffel.paris/fr/utiliser-limage-de-la-tour-eiffel/tourner-a-la-tour-eiffel.html
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 06 Mai 2015, 21:53

Ah, bon, d'accord, mais quand meme, eu am publicat pozele aici si pe blog. Fara speranta de a obtine "foloase materiale", poate asta inseamna circumstante atenuante.
Mai ramane de aflat daca regula era in vigoare si la momentul cand am tras eu pozele, cred ca a fost impusa mai tarziu, in toamna.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 08 Mai 2015, 14:50


Cred că cele cȃteva imagini ale fluviului dans la nuit merită să fie văzute, chiar dacă nu sunt însoțite de un comentariu amplu.








Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 11 Mai 2015, 21:09

3 1

Ne trezim devreme pentru a începe cea de-a treia zi de flânerie ; destinația noastră de început : Portul Batobus de sub la Tour Eiffel. Refacem drumul de seara trecută: ligne 13, autobuzul RATP gratuit pȃnă la Trocadero, apoi om vedea noi.
Și vedem destul de curȃnd; mai mult sau mai puțin intenționat, greșim stația și coborȃm din autobuz pe quai. Măcar să vedem și noi despre ce e vorba prin mahala.



Păi ... ce sa fie ... Sena, păzită de Tour; gȃrla pare aceeași din ajun, poate nițel mai luminată,







plus ambarcațiunile de toate mărimile acceptate. Asta trebuie să fie a unui om prevăzător, dacă judecăm după bărcuță atȃrnată la prova, și iubitor de flori, pentru că își cară grădina pe punte.



În plus e și iubitor de lectură



Vedettes de Paris, sub marea vedetă a Parisului



Există și verde, și feuilles mortes.



Începe să îmi bȃzȃie prin minte frumosul cȃntec al lui Yves Montand :
Oh ! je voudrais tant que tu te souviennes
Des jours heureux où nous étions amis.
En ce temps-là la vie était plus belle,
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui.
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle.
Tu vois, je n'ai pas oublié...
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,
Les souvenirs et les regrets aussi
Et le vent du nord les emporte
Dans la nuit froide de l'oubli.
Tu vois, je n'ai pas oublié
La chanson que tu me chantais.

(Refrain)
C'est une chanson qui nous ressemble.
Toi, tu m'aimais et je t'aimais
Et nous vivions tous deux ensemble,
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais.
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment,
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants désunis.


Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,
Les souvenirs et les regrets aussi
Mais mon amour silencieux et fidèle
Sourit toujours et remercie la vie.
Je t'aimais tant, tu étais si jolie.
Comment veux-tu que je t'oublie ?
En ce temps-là, la vie était plus belle
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui.
Tu étais ma plus douce amie
Mais je n'ai que faire des regrets
Et la chanson que tu chantais,
Toujours, toujours je l'entendrai !

(Refrain)
C'est une chanson qui nous ressemble.
Toi, tu m'aimais et je t'aimais
Et nous vivions tous deux ensemble,
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais.
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment,
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants désunis.

Suntem pe calea cea bună (chiar, am fi putut să ne rătăcim acolo?!)



Probabil că da, ia uite ce de variante



Voila Pont Iéna și Place de Varsovie ; nu ne-am pierdut.









Alte variante de traseu, dar noi rămȃnem consecvenți.



Traversăm le fleuve







Vaporasul nostru e pregătit de croazieră



O privire spre est





Și o altă privire, la fel de scrutătoare, spre vest





Continuăm traversarea.



- No! Hai o dată, mai lasă pozatul!



Păi cum o să-l las, dacă nu mă lasă fata aia. Cred că e un pasager clandestin.



OHO! Căluțul ăla vrea să sară pe terasa de la primul nivel! (trage blatul, nu are bani de ascensor).





Cestălalt căluț e mai modest, vrea doar să se dea în călușei.



Am ajuns pe malul dorit, Batobusul e gata de asalt, urmează marea croazieră.




Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 05 Iun 2015, 13:19

Jour J + 3 2
Încă un eveniment așteptat de o mie de ani: plimbarea cu bateau-mouche sur la Seine. O croazieră de o oră menită să arate vizitatorilor o parte din monumentele Parisului din alt unghi.
Așa cum ni se promisese, forfait paris-visite face minuni: funcționara de la casa de bilete din portul Tour Eiffel își arată toți dințișorii și ne eliberează un bilet cu patru euro mai ieftin decât scria pe geamul ei. Eu mă așteptam la niște “cucurigi” din partea ei, eh bien, nu-I ca la noi.
Fugim la pachebot, să nu ne-o ia cineva înainte,



Și avem noroc: sosim pe unul dintre primele locuri.



Pilotul de pe Seine, parcă numai pe noi ne-a așteptat, imediat il a appareillé. Hardi, matelots!



Însoțitoarea de bord, o blondă frumoasă și volubilă, își înhață imediat instrumental de lucru și, dregându-și glasul, ne oferă … vocea lui Yves Montand: A Paris!



À Paris
Quand un amour fleurit
Ça fait pendant des semaines
Deux coeurs qui se sourient
Tout ça parce qu'ils s'aiment
À Paris

Au printemps
Sur les toits les girouettes
Tournent et font les coquettes
Avec le premier vent
Qui passe indifférent
Nonchalant

Car le vent
Quand il vient à Paris
N'a plus qu'un seul soucis
C'est d'aller musarder
Dans tous les beaux quartiers
De Paris

Le soleil
Qui est son vieux copain
Est aussi de la fête
Et comme deux collégiens
Ils s'en vont en goguette
Dans Paris

Et la main dans la main
Ils vont sans se frapper
Regardant en chemin
Si Paris a changé

Y'a toujours
Des taxis en maraude
Qui vous chargent en fraude
Avant le stationnement
Où y'a encore l'agent
Des taxis

Au café
On voit n'importe qui
Qui boit n'importe quoi
Qui parle avec ses mains
Qu'est là depuis le matin
Au café

Y'a la Seine
A n'importe quelle heure
Elle a ses visiteurs
Qui la regardent dans les yeux
Ce sont ses amoureux
À la Seine

Et y'a ceux
Ceux qui ont fait leur nids
Près du lit de la Seine
Et qui se lavent à midi
Tous les jours de la semaine
Dans la Seine

Et les autres
Ceux qui en ont assez
Parce qu'ils en ont vu de trop
Et qui veulent oublier
Alors y se jettent à l'eau
Mais la Seine

Elle préfère
Voir les jolis bateaux
Se promener sur elle
Et au fil de son eau
Jouer aux caravelles
Sur la Seine

Les ennuis
Y'en a pas qu'à Paris
Y'en a dans le monde entier
Oui mais dans le monde entier
Y'a pas partout Paris
Voilà l'ennui

À Paris
Au quatorze juillet
À la lueur des lampions
On danse sans arrêt
Au son de l'accordéon
Dans les rues

depuis qu'à paris
on a pris la bastille
dans tous les faubourgs
et chaque carrefour,
il y a des gars
et il y a des filles
qui, , sans arrêt,
sur les pavés
nuit et jour,
font des tours
et des tours
a paris !
Bien sûr că suntem încântați să ascultăm binecunoscutul cântec și îi felicităm, în gând, pe cei care au gândit să ne plimbe prin Paris cu acompaniament de Paris, dar, imediat ce Yves tace, Frank Sinatra imi cere să-l walk to the moon, iar felicitarile sunt înlocuite cu altfel de discurs …
Blonda ne învață să folosim niște receptoare uriașe, în care putem beneficia, în orice limbă (sigur, româna nu e limbă) de erudiția unui ghid. Personal, îi mulțumesc frumos, dar prefer să folosesc mâinile pentru a-mi opera camera foto.
Ne întâlnim cu vechi prieteni: Brigitte



Aurélie (dar parcă era lângă mine!?)



Imediat apare o siluetă cunoscută: Pont Alexandre III.



Pont Alexandre



Așa sunt eu, aproape fiecare clipă și loc din Paris îmi aduce un zumzet în memorie; pe ăsta îl știți? Eu l’am învățat de la Patachou, dar e cântat de mulți șansonetiști:



Sous les ponts de Paris
Pour aller à Suresnes ou bien à Charenton
Tout le long de la Seine on passe sous les ponts
Pendants le jour, suivant son cours
Pour aller à Suresnes ou bien à Charenton
Tout le long de la Seine on passe sous les ponts
Pendants le jour, suivant son cours
Tout Paris en bateau défile,
L' cœur plein d'entrain, ça va, ça vient,
Mais l' soir lorsque tout dort tranquille.......

{Refrain:}
Sous les ponts de Paris, lorsque descend la nuit,
Tout's sort's de gueux se faufil'nt en cachette
Et sont heureux de trouver une couchette,
Hôtel du courant d'air, où l'on ne paie pas cher,
L'parfum et l'eau c'est pour rien mon marquis
Sous les ponts de Paris.

A la sortie d' l'usine, Julot rencontre Nini
Ça va t'y la rouquine, c'est la fête aujourd'hui.
Prends ce bouquet, quelqu's brins d' muguet
C'est peu mais c'est tout' ma fortune,
Viens avec moi; j' connais l'endroit
Où l'on n' craint même pas l'clair de lune.

{Refrain}
Sous les ponts de Paris, lorsque descend la nuit
Comme il n'a pas de quoi s' payer une chambrette,
Un couple heureux vient s'aimer en cachette,
Et les yeux dans les yeux faisant des rêves bleus,
Julot partage les baisers de Nini
Sous les ponts de Paris.

Rongée par la misère, chassée de son logis,
L'on voit un' pauvre mère avec ses trois petits.
Sur leur chemin, sans feu ni pain
Ils subiront leur sort atroce.
Bientôt la nuit la maman dit
Enfin ils vont dormir mes gosses.

{Refrain}
Sous les ponts de Paris, lorsque descend la nuit
Viennent dormir là tout près de la Seine
Dans leur sommeil ils oublieront leur peine
Si l'on aidait un peu, tous les vrais miséreux
Plus de suicid's ni de crim's dans la nuit
Sous les ponts de Paris.

Ce fut Pont Alexandre



Bonheur sur Seine? Pourquoi pas?



Optimistă incurabilă, blonda tace în limbile franceză, engleză, germană și spaniolă și așteaptă vreu fraier care să-i cumpere un turn Eiffel din plastic sau tablă, deși a anunțat prețurile, cam de două ori mai mari decât cele cerute în Tuilleries și (aveam să alfăm puțin mai târziu) de vreo 4 ori mai mari decât cele cerute chiar sub Tour.



Messieurs, Dames, L’Assemblée Nationale. Assemblée de ce? De bric-à-brac?



Concorde, în prima zi, pe Champs Elysées. Concorde a doua zi, la Le Bourget. Jamais deux sans trois: Concorde, a treia zi, sur la Seine, un bateau-restaurant amarat (nu am uitat diacriticele) pour toujours.



Musée de la Légion d’Honneur.



Ajungem la gară. Trenurile au plecat demult de aici, lăsând loc artei modern: Musée D’Orsay. Sigur că văzusem poze și citisem despre Musée d’Orsay, dar încă nu aflasem că funcționează într-o fosta gară …















Pont Royal





Presque trop beau pour être vrai (încă mai am impresia că scena a fost amenajată și jucată special pentru călătorii din bateau-mouche), deux clochards en train de prendre leur déjeuner pe le Quai Malaquais!. Poza pare desprinsă din flilmul lui Jean Gabin “Archimède le clochard”!



Ăsta cred că e pregătit să mature firmiturile de la masa cloșarzilor.



Iar ‘mnealui e gată să le stingă focul de la inimioară.



Ultimul obiectiv de azi, L’Institut de France. Aha, de aici au scăpat cei doi!




Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mariusoctavian1
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 266
Varsta : 39
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 26/04/2009

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 05 Iun 2015, 15:13

Vreau sa va felicit ptr. trip.De asemenea,vreau sa glumesc,repet,glumesc: cica profii din Romania o duc greu!

ps : o sa va cer scuze personal pe 20 iunie la BSA Smile
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2373
Varsta : 59
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 05 Iun 2015, 22:53

Daca nu intelegeam de gluma nu glumeam. Pe de alta parte, n-am uitat ca nu esti strain de lumea asta, a profilor.
Adevarul e ca am reusit sa termin CAR-ul pentru plimbarea de anul trecut, dar anul asta stau acasa. O s-o duc mai bine, pentru ca n-o sa am CAR de platit pentru plimbari pe-afara, dar, ghinion, nu am sase case, asa ca trebuie s-o mai repar pe aia pe care o am.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   

Sus In jos
 
Le Jour "J"
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 3 din 4Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
ROMANIAN SPOTTERS :: SPOTTING :: Trip Reports-
Mergi direct la: