AcasaAcasa  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiți | 
 

 Le Jour "J"

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Sam 29 Noi 2014, 15:41

8
WW I - 1
Cand Vuia și-a învins răceala și gripa (reclamă mascată?!) și a executat zborul său celebru de la 18 martie 1906, a spus tare, ca să-l audă omenirea: “Eu v-am dat acest mijloc de locomoție; voi, cei care urmați, n-aveți decȃt să-l dezvoltați și să-l folosiți” (sigur, am colaborat cu Vuia pentru a obține citatul ăsta, dar am subliniat esențalul). Lumea a auzit și a preluat invenția lui Vuia și a transformat-o în cea mai redutabilă armă a secolului XX, avionul de luptă. Armă care nu a întȃrziat să fie folosită.
(Să ne amintim că Romȃnia este a treia națiune din lume care folosește avionul în scopuri militare, după Statele Unite și Franța, în septembrie 1910).

Iată, le Président de la République dă ordinul de mobilizare. Lumea îl citește cu interes si, așa cum scrie în cărți, cu entuziasm (de unde să știe că urma cel mai ucigător război?!). Armée de Terre și Armée de Mer se adună





Armée de l’Air încă nu există, dar, totuși, zburătorii își pregătesc jucăriile.









Și ... toaletele.



Inamicul nu doarme, își calcă și el hainele de gală.



Căruțele se ung cu păcură







Începe tatonarea adversarului, caracteristică oricărui debut de meci (folder zmeu 25, 24, 60, 62)) (sau, în timp ce alții fac lucruri serioase, ăștia ridică zmeie ...)









Apoi, în sfȃrșit, “arma aviațe” își dovedește eficiența.





E clar, a inceput razboiul aerian la astia!


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 30 Noi 2014, 16:39

9 WW I, 2

Secțiunea dedicată de Musée de l’Air primului Război Mondial este extrem de bogată. Sunt expuse aeronave, părți din aeronave și arme, machete și uniforme, mașini de luptă, campamente si barăci, bănci pe care să te odihnești, pasarele de pe care să privești și body guards de care să te ferești. Pe toate astea le-am văzut și folosit. Le-am și fotografiat, dar în folderul meu de poze e o asemenea dezordine, încȃt cu greu dezordinea din musée ar putea-o întrece.
Am zis dezordine și nu mă dezic, pentru că piesele nu sunt ordonate cronologic, ci, la fel ca în colecția de machete de pe biblioteca și șifonierul meu, mai degrabă în funcție de mărime, culoare, formă, număr de aripi (de la zero la trei) (zero în cazul unor celurle rămase fără restul dotării tehnice, dar și al mașinilor sau baloanelor, trei dacă ne referim la macheta de Fokkker – 3 k, ca să fie mai sugestiv).

Prima piesă, plasata la începutul Războiului, este o celulă de Voisin fabricată ... la sfȃrșitul Războilui. Voisin 10 (X) CA 2, unică în lume, e originală. Cred că nu a luptat pe front, ci doar cu timpul, prea e întreagă și bine vopsită, Conține motor și armament “pièces d’origine”, dar, totuși, cred că farurile de aterizare puse la spate sunt fake. Ca și trenul de aterizare.















Tot la intrarea în secție, această frumoasă mașină troliu. E atȃt de frumoasă încȃt am uitat să trag o poză cu denumirea ei științifică. Are o utilitate practică, este ridicător de zmeu (care a fost prezentat în postarea anterioară), dar, judecȃnd după poziția șoferului, cred că are viteză mare. Cȃt la oră i-o trebui unui zmeu Saconney pentru a se înălța?! Ciudat e că din echipaj nu face parte și un militar responsabil cu trimiterea mesajelor pe sfoară.












Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 01 Dec 2014, 10:33

10 WW I 3

Ma tot gȃndesc … primul Război mondial a fost o chestie destul de importanta în istoria omenirii, dacă Musée are tȃra spat=țiu pentru el. și mai ales atȃtea exponate. Sunt acele denumiri legendare de avioane, sunt acei legendari aviatori ...
O să postez azi doar cȃteva portrete. Unii sunt cunoscuți pentru activitatea de zburători, alții pentru că numele lor a fopst împrumutate pentru arene sportive sau cine știe ce. ‘
Cine o fi traversat Atlanticul în premieră? Lindbergh sau ... Nungesser?
Eu nu, in nici un caz. Aveam alta treaba la ora aia.
Să începem cu portretul sculptat al lui Guynemer, să continuăm cu alte portrete (fotografice) ale altor eroi ai aerului. Sunt un francophil, nu un patriot francez, totuși, eroii lor sunt eroii aerului, nu  numai ai lor.





Sa vedem și aeronavele pe care au zburat ei. Sunt expuse aici, pentru recunoaștere în aer,



sunt expuse in vitrine, o sa le arăt și pe cele expuse în sală, dar, în ordinea scării, o să încep cu machete expuse în acvarii.









[url=http:%0A%0A//s1248.photobucket.com/user/aureliapetrescu/media/IMG_4099_zps30ce2eb7.jpg.html][/url]

Plus aparate de bord, cică existau și pe vremea aia.



Înainte de a purcede printre monumente, văd și afișul ăsta – invitație. Sper că expoziția din Octombrie a avut un mare succes.

Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 05 Dec 2014, 13:15

Da’ le plăcea la ăștia să zboare! M-am învȃrtit în jurul fiecărui avion expus la secțiunea WW I și, sincer, doar gȃndul că mai e mult de la 1918 la 2014 m-a făcut să schimb locul de stație cu altele mai aproape de perioada actuală.
Știu că avioanele contemporane cu mine sunt mult mai deștepte decȃt cele contemporane cu Nungesser, totuși, poezia a rămas acolo. Biplanurile astea, cu unul sau două motoare, radiale sau în linie, mai mari sau mai nici, cu una sau un milion de derive, sunt adevărate bijuterii aeronautice.

Pe tăpșanul unei cazărmi, Spad-ul Nungesser e gata pentru a decola în misiune. Îl urmăresc, cu ochii mari, “spioni” plătitori de bilete de toate vȃrstele.













Bimotorul Caudron 4 G zboară, atȃrnat de plafonul acoperit 10 / 10. Bombardierul cu cinci cozi are si noua posibile vieți, ca pisica, în funcție de tipul de misiune la care era folosit, de la avion de bombardament, escortă, record de raid (sau raid de record). Mă întreb ... oare ce fel de bombe azvȃrlea Fonk din cada asta zburătoare? Cu siguranță unele mici, chiar dacă avea două motoare.

















Bréguet 14, sau XIV, păzit cu atenție de cei doi militari din spatele lui, probabil prieteni ai echipajului aflat, deja, la bord, pleacă, după toate probabilitățile, într-o misiune de recunoaștere foto. Mă țin la distanță, nenea ăla de la “confort 2” n’a pas l’air commode, cu mitraliera lui jumelată.

















50 % dintre avioanele de tipul lui care mai există în acest moent în lume, sau 1/8000 din totalul de exemplare cunoscute, F1258 mi-a atras atenția. De Havilland 9, (ce de cifre pentru un singur avion) atrage atenția prin siluetă, prin înarmare, prin toate, dar mai ales prin cilindrii motorului american de 400 de cai “Liberty”. 400 de cai la o trăsurică atȃt de mică? Cred că fugea de nici John Waine la tinerete, pȃnă să acumuleze burtă, nu-i putea asigura protecția.


























Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Sam 06 Dec 2014, 18:10

12 ww I 5

La începutul ostilităților, francezii se bazau pe constructorii lor tradiționali. Probabil în atelierul pe care l-am vizitat de curȃnd, vecinul Gabriel Voisin a pus la cale un fel de căuță înaripată, a numit-o “L” și a trimis-o să obțină victorii aeriene. Dacă a văzut că se poate, nea Gabi a dezvoltat din “L” două variante, “LA” și “LB”, în funcție de înarmare. Fără să știu mai multedecȃt spune écriteau-ul atașat exponatului, am ajuns la concluzia că după ce a fost pusă să care mitraliere și tunuri, biata căruță a obosit, dovadă și numele sub care este expusă în Musée: LAS!











Nemții avea și ei cu ce.
Despre Fokker s-a vorbit la noi în toamna asta odata cu apariția pe piață a seriei “Avioane de luptă”. Revista ne-a dat un cadou fain, Dreideckerul Baronului Roșu, Musée, dacă nu are un astfel de aparat adevărat, se mulțumește cu un D VII. O minunăție de purtător de “cruce neagră”.



































Junkers, bătrȃnul Junkers fabricant de boilere și centrale termice, a propus și el un avion, Junjers J-9. Evoluția tehnică e evidentă: de la biplanele foarte stabile și manevriere, el a ajuns la un monoplan metalic, cu aripa joasă, probabil mai puțin stabil, dar mai adecvat tipului de misiuni, adică figura obișnuită a vȃnătorilor de mai tȃrziu. Scrie acolo că a ajuns pe front la spartul tȃrgului și că era cam submotorizat. Bolile copilăriei, vorba lu Caragiale. Oare ce ar fi făcut dacă nemții îl aveau la timp?!














Sigur că ofensiva germană în domeniul tehnic (și tactic, bien sûr!) trebuia contracarată. Les Anglais au adus pe front, pe lȃngă frumosul SE5 A (absent, ca avion real, din Musée) faimoasele Sopwith. Aici m-am întȃlnit, pe cerul hangarului, cu Sopwith 1 A2, o frumusețe înmatriculată franțuzește.




















Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mar 09 Dec 2014, 11:33

O singură privire aruncată unui avion frumos, folosit și de ai noștri în luptele aeriene începȃnd cu 1917. Vasile Craiu este cel mai cunoscut dintre piloții romȃni de Nieuport XI “Bébé”. Arată frumos cu înmatriculare franțuzească, păcat că eu am neglijat să-i citesc “notița tehnică și nu știu dacă este un avion adevărat sau o copie.



Un tip de misiune des exeecutat de Vasile Craiu era protecția lentelor avioane Farman-40. In musée nu m-am întȃlnit cu nici un astfel de “40”, dar am găsit un frate mai mare, opera lui Maurice Farman, MF 7. Tot o cădiță zburătoare, așa cum mi-l aminteam și pe “40”, folosit mai ales pentru școală și antrenament. Și totuși, Farmanii ăștia (sau Farmen, ca să nu mă acuze elevii mei că nu știu pluralul lui “man”) erau englezi. Sper că nenea ghidul ăla a mai citit cȃte ceva în ultimul timp, cu atȃt mai mult cu cȃt zilele astea la Le Bourget chiar s-a deschis și este oferită vizitatorilor expoziția “La Grande guerre des Aviateurs”.

http://www.museeairespace.fr/agenda/la-grande-guerre-des-aviateurs/

Deci, MF-7 nr. 15, în zbor sub plafonul de la Musée.

















O piesă interesantă expusă printre pasarele este celula asta de Farman Goliath. Chiar Goliath. Am văzut și pozat celula din toate direcțiile, senzația mea a fost că mă aflu lȃngă bordajul unei șalupe (cu atȃt mai mult cu cȃt are și o timonă). Ditamai mitralierele, coșgeamite motorul, nu ai zice că obiectul ăsta a fost făcut să zboare.





























Paris crie vengeance! Păi bien sûr, dacă nea Zeppelin ăsta s-a apucat să facă dirijabile, iar dirijabilele atacă Parisul.



Cred că sus-numitul criminal a citit “Le Matin”, pentru că cerul “acvariilor” din muzeu era dominat de dirijabile franceze. Hip-Hip-Hourra!





Înainte de a încheia pacea de la Le Bourget pentru încheierea vizitei în secțiunea WW1, încă o cazarmă și încă o uniformă





și hai în altă parte,

e ora 1300 pe ceasul parizian iar ziua de vară nu mai are mult pȃnă-n seară, iar din poveste mult mai este!
Cu atȃt mai mult cu cȃt frontul începe să fie tot mai aglomerat. Vad aici cam la fel de mulți vizitatori ca la Muzeul Aviației din Pipera într-o săptămȃnă. (exagerez? S-ar putea... bine, hai, o lună)


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 10 Dec 2014, 18:11

14 Machete
După ce ai trecut printr-un război, mai ales de talia celui din 14-18, o plimbare printre jucării nu poate fi decȃt o cură de relaxare. Așa or fi gȃndit și muzeografii lebourgeografi, pentru că, dacă ești copil în vȃrstă de 6-12 ani, amator de senzații tari, intri în Espace Pilote, “L'espace ludo-éducatif du musée”. Dacă ești copil mai mare (cazul meu), alegi un alt espace cu jucării, și anume secțiunea dedicată machetelor.

Și eu mă cred machetist, am construit de-a lungul vieții cȃteva zeci de machete, mai reușite sau (mult) mai puțin reușite, am primit sau am cumpărat machete și modele, așa că satisfacția vizitării secțiunii a fost foarte mare. Sigur că m-am simțit complexat, obiectele expuse sunt de cea mai buna calitate, nu doar biete kituri cȃt de cȃt fidele. O istorie a tuturor categoriilor de aviație, machete la diferite scări, realizate din diferite materiale, salonul cu jucării mi-a adus aminte de cele pe care le-am vizitat, cu diferite ocazii, și în Romȃnia (cel mai recent, în 2013 la Muzeul Militar). Nu e treaba mea să fac comparații, nici nu sunt calificat pentru asta, în ambele ocazii am fost foarte impresionat de calitatea lucrărilor, care mi s-a părut la fel de ridicată în toate cazurile. Autorii nu pot fi decȃt oameni foarte pasionați, care merită respect pentru asta, dar și pentru îndemȃnarea cu care au lucrat.



















În legătură cu prezentarea exponatelor, trebuie făcute observații. Sigur, sunt niște acvarii, în care exponatele sunt ferite de “intemperiile” inerente. Modelele sunt grupate pe categorii de aviație (comercială, militară, navy ...), dar nu există o etichetă pe fiecare obiect. Pentru un vizitator obișnuit 90% din ele vor rămȃne neidentificate. Totuși, pentru un curios, secretele sunt dezvăluite in detaliu. În colțul fiecărui acvariu exista o lista a conținutului, plus un fel de receptor audio, în care poți asculta, în limba franceză sau engleză, detalii despre obiectul care te interesează (pentru Concorde apăsați tasta 1; pentru Caravelle apăsați tasta 2; pentru Iliusin apăsați pe trăgaci).

Aici găsesc și o referire la “Flyer 1”. Nu că mi-ar părea rău, dar e ciudat că ceea ce este considerat de “marii cunoscători” primul avion din istorie nu are o macheta 1:1 în Musée ...




O referire, printr-un basorelief, și la Henry Farman. Alo, nea Ghidule, Henry, nu Henri, hein?


Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Joi 11 Dec 2014, 10:28

15

Secțiunea dedicată aux “aéronefs” sau aux “plus légères que l’air” este mult mai amplă decȃt am putut-o eu surprinde. Din păcate, aici grija pentru vizitatori are alte fațete decȃt la WW1, în sensul că muzeografii au gȃndit că, după prea multă lumină inhalată în război, un pic de liniște sugerată de iluminatul mai slab nu poate face decȃt bine la ochelari. De aceea am și poze mai puține, pentru că, lipsit de prevedere, nu aveam la mine decȃt un singur acumulator pentru cameră ...


















A doua dovadă a grijii pentru vizitatori, mai ales pentru cei obosiți după atȃtea lupte grele pe pasarelele suspendate printre păsărelele WW1 este sala de proiecție de la baloane. M-am așezat în fundul sălii, ca elevii leneși, și am rămas să vad filmul de două ori (și ceva), atȃt era de interesant. De fapt, era un documentar de doua-trei minute despre isprava lui Santos-Dumont, aceea cȃnd a survolat Parisul cu dirijabilul, a ocolit Tour Eiffel și s-a întors la locul de decolare, stabilind astfel un record al timpului, Recordul meu a fost că, atunci cȃnd m-am trezit ... da, da, din starea de extaz, nu din somn, ceasul mi-a atras atenția că am un sandviș în ghiozdan. Doar nu era să fac firimituri în locul ăla, nu? Ăăă ... cu atȃt mai mult cu cȃt mi-am dat seama că aveam și o admiratoare: o tipă neagră, voinică cȃt doi, îmbrăcată în uniformă și înarmată pȃnă-n dinți. Cred că a făcut o pasiune pentru mine, pentru că mi-am adus aminte că m-a admirat și în timp ce făceam războiul. Iar acum ... cine știe de cȃnd era cu ochii la mine ... mă sorbea din priviri cu atȃta dor, încȃt mi-am strȃns repede jucăriile și am plecat, renunțȃnd să mai fac poze sau orice altceva. Am mai făcut un mic test, ascunzȃndu-mă după afișul care promovează schimbarea,





dar tot ea își cunoștea meseria mai bine, era la un metru în spatele meu și îmi citea inscripțiile de pe ghiozdan. I-am adresat un zȃmbet și un “Bonjour madame, très intéressant par ici” și … m-am dus să caut vreun supersonic, ceva, să pun kilometri între noi. Nu era deloc genul meu ...

Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 12 Dec 2014, 17:16

Sandviș, ne-sandviș, cand treci prin “curentul elicei”, vorba lui Didier Daurat, parcă ți se face foame. Musée este un loc unde nicmeni nu are voie să simtă o stare de disconfort, deci exista și un restaurant, daca e careva fraier și nu se gȃndește că vizita durează mult, nu moare de foame. E ceva să mănȃnci à “L’Hélice”, bănuiesc că starea de bine este deoseită, dar eu nu am decȃt leafa mea de profesor și ghiozdanul cu pachețelul, pentru că deja văzusem, pe site, cam cȃt ar costa să îți amăgești foamea.



Așa că trag adȃnc în piept ... aerul curat al “tarmak”-ului și, varientȃnd cu grija localul, dau nas în nas (mă rog, în ... altă parte, inițial)



cu un foarte vechi si iubit amic



Un exemplar cu număr de Cehoslovacia, MiG-21 F-13, frate cu “20” de la Balaci, mă face să nu mai simt distanța pȃnă în Teleorman. O aruncătură de jet, vorba aia.





Încă o dovadă că micul nostru MiG este o verigă de legătură între lumi!
Aș mai arunca cu o săgeată otrăvită spre cei care poziționează exponatele în Musée, pentru că cehul nostru nu poate fi vizitat decȃt din trei părți, dar hai să-i lăsăm în pace. MiG-ul ăsta e singurul de la Le Bourget venit in răsăritul Europei (ah, bon, în afară de mine, sigur), așa că, indiferent cȃt ar fi de lipit de perete, e de-al nostru!
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Joi 18 Dec 2014, 10:04

17.
Acum … 44 de ani, cand am pătruns prima data pe platforma aeroportului de la Băneasa, împreună cu tăticu meu, pe beton erau parcate, dacă nu greșesc eu prea tare, cȃteva avioane ale Tarom de tipul Il-14 si Li-2. Mi s-au părut enorme, mai ales că eu eram copil de 13 ani, iar ele erau mult mai mari (nu știu exact cu cȃți ani). Revenit pe pămȃnt după un zbor de o oră în jurul capitalei, am găsit pe platformă și un reactor sovietic (nu mai țin minte ce denumire se găsea între motoare) și am lansat axioma: “Și ăsta e mare!” (era, normal, doar Băneasa era atunci principalul aeroport al țării).
Pe “Tarmak”-ul de la Le Bourget am făcut o filosofie și mai adȃncă, privind la Boeing-747-100le parcat acolo. “Ei, destul de mare!” Păi nu? Doar cu numai 24 de ore mai devreme mergem încet-încet după un 380!



După ce prima uluire mi-a trecut și am citit cele 2,34 informații despre Jumbo,



un nenea cȃt un Tonton Macoute și la fel de vigilent mi-a adus aminte că la Musée nu se doarme “Bonjour, Monsieur, vous avez votre forfait?”. Sigur că-l aveam, dar cine să mi-l scoată din ungherul unde se ascunsese. Oare cine naiba l-a pus pe Murphy ăla să ne blesteme așa?! Ca în orice ocazie, forfait avions era în ultimul loc în care l-am căutat, atunci cȃnd deja începeam să mă gȃndesc daca merită să îmi cumpăr altul, păcătosul de tichet a apărut și i-a închis zȃmbetul alb acelui tonton negru, care dintr-o dată a uitat să mai aibă sentimente (mi s-a părut că dinții-i albi își exprimaseră satisfacția că au găsit un vizitator fraier).
O scară cam lungă și ... intrarea într-o sală de ședințe. Nelămurit, confuz, m-am întors la ușă, dar nu greșisem intrarea; chiar într-un avion urcasem, nu în Sala Palatului.







Sigur că am mai văzut 747 în filme, dar de data asta e altă treabă. Nu e unul dintre alea pe care le salvează Ștefan Segal, ci unul adevărat, în carne și oase. Mă rog, piele mai puțină, pentru că muzeografii au gȃndit materialul didactic în așa fel încȃt vizitatorii să înțeleagă bine din ce este alcătuit un avion (enorm) de pasageri, de la scaune și grupuri sanitare (și unele și celelalte “dezbrăcate de învelișurile lor) la bucătărie și magazie (nu de lemne) și garaj.































Așezat pe unul dintre fotoliile de la “business”, așa cum mă îndemnase glasul venit din haut-parleurs, aștept decolarea spre New York. “Mesdames et messiers, bienvenue à bord du vol Air France en destination de New York. Notre vol durera 13 heures …” De quoi? Pai e deja ora 1400 (et des poussières), mai am patru ore de stat în Musée și apoi?! Mai șed o țȃră să cujet, ajung la concluzia că nu are rost să forțez nota și ... mai șed o țȃră și aștept să treacă timpul.

18
După ce am înțeles ce-i cu salonul pasagerilor, binențeles că nu puteam rata ocazia de a urca și prin avion … Am mai călătorit eu trenuri “cu iataj” pe vremea cȃnd făceam naveta (“iataj” era denumirea științifică folosită de locuitorii comunei Buzescu, din Teleorman), apoi cu autobuze etajate (nu la Londra, ci la Alba Iulia) așa că nici etajul unui 747 nu avea voie să-mi lipsească din inventar.



Știam, tot din filme, că acolo stau ăia cu putere de influență la stăpȃnire sau ăia care, cu ajutorul unor mijloace de “convingere” cu ceas sau cu trăgaci, încearcă să influențeze traseul avionului. Avȃnd în vedere că avionul de față e bine păzit de nenea ăla negru care mi-a apobat trecerea numai după ce s-a convins că am un forfait-avions, deci nici un bombist sau pistolar nu ar avea curajul să urce la bord, eu nu am avut emoții și am urcat scara în spirală.
Sus am nimerit într-un salonaș VIP, rezervat pentru odihna echipajului, prevăzut cu două fete, cȃteva fotolii comode și o colecție de reviste.







Echipajul era plecat să se relaxeze în altă parte, dar, prevăzători, oamenii își încuiaseră, cu o ușă din sticlă, cabina.

Mi-am amintit, cu nostalgie, de vizita făcută la bordul unui Il-18, la Szolnok. Acolo am putut intra bine-merci (sau koszonem) în cabină, pentru a face cunoașterea cabinei și zborul de aclimatizare. Acolo am avut parte și de un ghid, Alex Cozma, care a spus numele fiecărui obiect din bord. Aici, în afară de o familie anglofonă, cu mulți copii, care mi-a interzis accesul la ușa încuiată pȃnă cȃnd fiecare little kid și-a spus părerea sinceră și dezinteresată despre locul de muncă al piloților, nu mai avea nici o sursă de informare, ci numai, vorba lui Val-Vȃrtej, “mii și milioane de balene!” (mă rog, comenzi și martori, tot aia).







Scara în spirală m-a dus înapoi la rez-de-chaussée (en fin, de tarmak)



unde am avansat mai în spate,



pentru a coborî din avion pe altă scară decȃt urcasem. Un alt gȃnd, vis de-al meu, să fac poze coborȃnd din Boeing 747 la New-York! (tocmai aflasem, de la vocea cea blondă din haut-parleurul salonului pasagerilor, că zborul de 13 ore de la Roissy-Charles-De-Gaulle la JFK se terminase cu bine). Well, my dear readers, apronul de la JFK seamănă uimitor cu Tarmakul de la Le Bourget, deci am făcut degeaba un zbor atȃt de lung, fără să primesc mȃncare la bord!










Dar burta cea mare a lui Boeing nu seamană cu nimic, și nici motoarele care duc burta cu conținutul său peste mări și oceane!









Dau din coadă ... pardon, de coadă.







și mă duc în partea cealaltă a elefantului Jumbo, gata să încep un capitol nou.




Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 22 Dec 2014, 17:49

Platforma de la Musée este locul unei frumoase aglomerări de avioane de diferite mărimi, de la, deja, descrisul Jumbo Jet, la avoane mici, de vȃnătoare sau de școală. Pentru că eram amețit de mulțimea ispitelor și nu știam, sau nu mă puteam decide încotro să-mi îndrept pașii și camera foto, a gȃndit că o burtă plină judecă mai bine decȃt una goală și mi-am căutat cel mai bun loc pentru a servi masa. M-am oprit intr-un uriaș cort-hangar aflat chiar la limita betonului, unde se vedeau și niște avioane, și niște vizitatori, dar și nițică umbră, propice pentru savurarea dejunului.
Strategia a funcționat perfect, cu atȃt mai mult cu cȃt nu fusesem singurul om cu idei. Cȃteva familii serveau aici leur déjeuner sur l’herbe, pardon, sur le béton, sous les avions și fiecare își vedea de propriul conținut al gurii, fără să se uite în a vecinului.



Era totuși și un aspect care, o dată la cȃtva secunde, mă făcea să ridic ochii din sandwich: la cȃțiva kilometri pe orizontală și cȃteva zeci-sute de metri pe verticală defila un șir nesfȃrșit de avioane de linie, cu siguranță cele care aterizau pe Roissy-Charles-de-Gaulle. Un adevărat rai al spotterilor!

Să-mi fie de bine! Mulțumesc frumos, hai la treabă, că e tȃrziu și Musée mai are multe de arătat. În primul rȃnd cele trei aeronave militare de sub cort.

Wow!! Dassault Rafale! Și nu oricare, ci chiar prototipul 001! O frumusețe de avion, pe care, în culorile astea vizibile ar arăta bine la orice airshow.

















Toucano, făcut de Embraer (la Brașov erau niște autobuze care cărau reclame pentru termopane Embraer, dar la avionul ăsta nu cred că și le-au adaptat). Culoarea lui închisă îl face, parcă, mai puțin atrăgător pentru vizitatori, deși e singurul eliciat între două reactoare.

















S.E.P.E.C.A.T. Jaguar, un avion care îmi amintește de frumosul nostru IAR-93 prin formă, și prin cele două motoare. Sigur l-au copiat, chiar dacă a ieșit pe cer înaintea lui 93. Totuși, parcă seamănă și cu Pinocchio, ia uite ce nas ascuțit are!





















No, bun! Gata cortu’, hai și-om mere!

20



Neptun ăsta se pare că are multe puteri și încarnări.
La Sfanta Maria, pe litoralul romȃnesc al Mării Negre, Zeiia Sa apare cu tridentul în mȃnă și sperie copiii turiștilor.
La americani, sau, între 58 si 84, la francezi, Neptune se înarma cu un avion și pornea la vȃnătoare, cȃnd boierii nu erau acasa ci plecați la plimbare pe sub mări, spre alte țări.
Interesant avion, capabil să se joace, după necesitățile momentului, de-a grenadierul, fie de-a bombardierul, fie de-a torpilorul. În tot cazul, cred că asigură în mod corespunzător securitatea pe Seine. De aia nu umblă prin Paris “soumarins mouches”!


























Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 31 Dec 2014, 11:46

21
Așa cum știam din tinerețe, Le Bourget este unul dintre marile aeroporturi ale Franței. Pe lȃngă cinstea de a adăposti primul muzeu de aviație din lume, Le Bourget mai are și activitate comercială.
Pentru cȃteva minute, am ridicat nasul dintre artefacte pentru a observa și cum se desfășoara viața contemporană la Le Bourget. Și am văzut:
Terminal de aeroport, frumos, doar e un clasic. Turnul, aflat la o distanță mare de mine (noroc că aveam la mine și teleobiectiv.







Este vorba de un aeroport de afaceri, de fapt, din cȃte am citit, cel mai important aeroport de afaceri din lume, dacă judecăm după trafic și cifra de afaceri. Air France, Universal Aviation ... văd că ăștia și-au făcut casă aici.









Apronul este ocupat de avioane mici, măricele și chiar mari (Boeing 757) la fel ca Băneasa, ei, hai, or fi vreo două în plus. Ei, hai, trei. Cȃt m-am învȃrtit eu pe platforma rezervată Muzeului, am auzit și văzut cȃteva aeroplane luȃndu-și zborul. 757 a rămas pe loc, poate ca să-mi facă în ciudă (oricum, de la distanța de la care mă uitam la el nu mi-am dat seama că e un 757 ...). Pentru a ajunge la pistă, mititelele au făcut un slalom prelungit pe sol, ceva care mi-a amintit de culoarele cu cordoane roșii și orange de la OTP sau CDG.



















Cum am mai amintit acum cȃteva zile, o dată la cȃteva minute, un zgomot de motoare mă făcea să ridic privirea spre zări. După ce mi-am montat obiectivul de spotter, am putut măcar să fac o statistică: majoritare pe Charles de Gaulle erau avioanele Air France.


















22.
Nu mă cred un cunoscător al aventurii spațiale. Știu și eu, ca tot omu’, că Gagarin a făcut, că Armstrong a dres ... dar dacă mă iau la bani mărunți rămȃn lefter. Asta nu mă împiedică să fiu mȃndru de concetățenia cu Dumitru Dorin Prunariu și de faptul că am stat de multe ori de vorbă cu el, că am înțeles și am reținut ce a spus, și că împreuna cu eleva mea, Ionela, am participat la concursul de Referate de istorie cu o lucrare despre el și misiunea lui spațială din 1981 (o lucrare pe care toți au considerat-o cea mai bună a sesiunii, drept care a luat mențiune).
Rachetele astea de pe tarmak nu au cum să lase pe cineva altfel decȃt cu gura căscată și cu ochii în soare, dată fiind talia lor.





Francezii au și ei partea lor (a francului, că a leului rămȃne la noi), mai ales că au bani și territoires d’outre mer, unde să își amenajeze rampe de lansare. Au contribuit la conceperea și construirea de vehicule spațiale. Au expus aici două astfel de obiecte, o Ariane 1 si o Ariane 5. Deci în total 6. M-am învȃrtit în jurul lor, mai întȃi la o distanță respectuoasă, apoi tot mai puțin respectuoasă, apoi chiar sub ele, să le văd conținutul.





Ariane 1

















Nu mică mi-a fost mirarea cȃnd am văzut, în ajutajul Arianei 5, ceva ce credeam că numai la Roșiori e posibil (mă refer la “Alex”, care și-a lăsat numărul de telefon pe avionul meu 217): un goujat, malotru etc. care a mȃzgălit exponatul de la Musée.





Ariane 5
Poftim? Machetă? Halal machetă 1:1, Ariane 5 asta care cred că se vede și din spațiu.













În tot cazul, machete sau nu, sunt impresionat de exponatele astea, dar nici unul nu-mi face poftă să îl încerc în zbor ...

PS Informatii oficiale despre cele doua exponate, pe care tocmai le-am primit prin newsletterul lunii decembrie de la Musée:
(http://www.museeairespace.fr/c/e/lanceurs-ariane-1-et-5/presentation/)
Les deux lanceurs Ariane exposés sur le tarmac sont des maquettes originales à l’échelle 1:1. Véritables édifices, elles ont nécessité un permis de construire pour être ainsi présentées au public.
La structure d’Ariane 1 forme un tube unique ; Ariane 5 est constituée d’une partie centrale et de deux propulseurs latéraux.
Equipées de signalisations lumineuses pour les avions, les fusées Ariane grandeur nature du musée constituent deux véritables phares.
Visibles à 25 km à la ronde, Ariane 1 (utilisée entre 1979 et 1986) mesure 48 mètres de haut, et Ariane 5 (en service depuis 1996) atteint 54 mètres.
Fin mai 2013, Ariane 5 a été complètement repeinte.

Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 04 Ian 2015, 14:48

23.
O “învȃrteală” prelungită pe Tarmak mi-a dat ocazia să vad avioane aproape legendare fie prin ce sunt, fie prin ce au facut, fie prin felul în care au fost percepute de utilizatori, piloți, sau, pur și simplu de mine.

“Atlantic”, sau Bréguet 1150, ca s-o iau în ordine alfabetică, un alt vȃnător de submarine (ce bine că Romȃnia nu riscă nimic în sensul ăsta).



M-am învȃrtit în jurul lui și i-am pozat “intimitățile”, sigur, fără să mă pricep prea mult la dispozitivele de reperare și identificare a obiectelor submarine.



















Super Mirage 4000, făcut de Dassault, al cărui miracol se pare că nu a prea durat, deși se voia un concurent al lui SuperFalcon F-15. (Cȃt face Super Falcon supra Super Mirage?









Un cvadrireactor cu patru motoare cu reacție, cum spune presa noastră contemporană, DC-8 e foarte impresionant. Mai ales cȃnd te gandești că face parte dintr-o familie atȃt de ilustră .... Sper că electronica de pe vremea lui era mai bună decȃt acum, cȃnd e atȃt de ușor de bruiat, deși costă atȃt de mult.













Transall ... un avion cargo cu o legendă personală foarte bogată. Am citit povestea lui pe Internet, am văzut și reportajul sosirii sale la Le Bourget în ultima misiune, aceea de a intra în proprietatea Musée-ului. Reportajul respectiv amintește de cutuma romȃnească de a însoți orice faptă, bună sau rea, de o suită de discursuri plicticoase, dar dacă ăsta e prețul care trebuie plătit, merită. Proabil că și avionul ăsta, care a participat la misiuni de război și la misiuni umanitare pe toate continenentele africane (...) va fi deschis odată și-odată pentru publicul vizitator, și sper că nu va arăta doar o podea pavată cu role, pe care să-ți rupi, liniștit, gȃtul (ca în Herculesul celor de la Turkish Stars).













Mercure, vopsit așa cum este acesta, este o replică destul de fidelă a unei machete de care îmi amintesc cu drag. Am primit kit-ul de la verișorii mei Lăcrămioara și Nelu (în ziua în care paradiseră radioul din Dacia lor cea roșie) și l-am asamblat cu drag și cu succes cam prin 1984. Arăta perfect în colecția mea de atunci. Păcat că, în 2005, cȃnd am fost nevoit să împachetez tot în casa mea de la Brașov, Mercure a avut o soartă crudă, căzȃnd victima unui abruti de argat al proprietarului casei – un tip fără minte și fără suflet, care a transformat macheta în bucăți informe de plastic. Reconstruirea epavei a fost imposibilă.
Din cȃte am citit și văzut despre Mercure, deși a fost o serie mică și a fost exploatat de un singur operator, AirInter, a fost un avion fain și iubit de piloți. M-am bucurat să mă întȃlnesc cu el aici și ...













... Și m-am mirat, mirare care nu mi-a trecut nici acum, cum naiba de nu există pe Tarmak-ul ăsta și un Caravelle? Avionul care a legat Franța de toate continentele și de toate țările, care era gata-gata să fie produs și în Romȃnia dacă tovarășului nu i-ar fi plăcut mai mult elicopterele (sau poate nu i-au plăcut banii pe care trebuia să-i dea pe licențe, cine să mai știe ....) nu este expus la Musée de l’Air?! Sau e așa de  bine ascuns prin vreun hangar încȃt ochelarilor mei nu li s-a dezvăluit?! (Am văzut doar un bot fixat intr-un perete, intr-un hangar). Hm!
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
strainu
Flight Level 300
Flight Level 300


Numarul mesajelor : 333
Varsta : 33
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 11/04/2010

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 04 Ian 2015, 18:21

Bourget a avut și Caravelle la vremea lor, doar că nu expuse: https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Sud_Aviation_Caravelle_at_Le_Bourget_Airport

Dacă vreți să vedeți unul expus acum, au la "Musée de l'Epopée de l'Industrie et de l'Aéronautique" http://www.musee-eia.com/guide.asp
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 05 Ian 2015, 09:32

Cred ca fotografiile din primul link sunt facute pe vremea cand Caravelle era inca de serviciu.
Nu mai stiu unde am citit ca exista totusi un Caravelle conservat la Musee, poate am avut eu "noroc" si nu l-am gasit. Oamenii aia fac tot felul de "miscari de trupe", unele anuntate, altele nu. De exemplu, avionul C-47 pe care eu l-am vazut/vizitat in hangarul WW2 acum este pe Tarmak, printre barosanele de mai sus, asa cum am aflat din newsletterul lor.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 05 Ian 2015, 11:50

24 La deuxième Guerre Mondiale

Je l’ai toujours dit et je le redis: je ne dédirai pas mes édits! Vorba lui Richelieu, am tot spus că partea de istorie a aviației care mi- s-a dezvăluit prima data și care m-a atras spre domeniul aeronauticii și a istoriei sale a fost participarea aviației romȃne la cel de-al doilea Război Mondial. Cartea lui Cornel Marandiuc “Inimi cȃt să cuprindă cerul patriei”, pentru care niciodată n-o să-i fiu destul de recunoscător creatorului ei, m-a învățat ce e aia istorie, ce e aia aviație, ce e aia respect pentru piloții romȃni din toate timpurile, (ca și eroilor din celelalte arme care ne-au lăsat moștenire țara asta ca să ne putem bate joc de ea cȃt se poate de liniștiți).
De aceea am aștepatat cu nerăbdare să intru în secțiunea dedicată acestei perioade istorice la Musée. Citisem înainte tot ce scrie pe site despre ea, știam la ce să mă aștept, iar așteptările mi-au fost răsplătite. Sunt expuse aici exemplare ale unor aeronave absolut legendare (dacă legendă înseamnă să știi o sumedenie de fapte realizate de piloți ai tuturor combatanților folosind tipurile astea dea avioane).
Pentru cei care nu mă cred, să se gȃndească cȃt de încȃntați suntem atunci cȃnd ne întȃlnim, în orice cadru, cu mari vedete, actori, cȃntăreți sau, pentru unii, politicieni preferați (asta de la urmă eu n-o pot înțelege, dar ... mă rog).
Am văzut deja cȃteva astfel de “vedete” ale celui de-al doilea Război Mondial, chiar și în zbor, dacă mă gȃndesc la avioanele restaurate de cei de la Red Bull Team și aduse la mitinguri la noi sau în Ungaria, dar niciodată nu ai văzut destul.
Sincer, intrȃnd acolo nu știam încotro să mă uit, pentru că de la ușă am recunoscut toate siluetele. Am să fac acum o plimbare circulară, deși recunosc, fără să-mi fie rușine, că m-am repezit de la un avion la altul fără nici o orientare, revenind la cele deja fotografiate, mai încercȃnd un pas dincolo de bordură, cu speranța că nu mă vede vreun babau, mai regretȃnd că nu am la mine o tijă cu care să-mi prelungesc brațele pentru a poza de deasupra, mai adresȃnd o înjurătură unui avion, unui eveniment, mai uitȃnd să mă mișc din fața altui avion ...
Primul exponat pe dreapta (sens invers trigonometric) e Spitfire. Știu toată istoria apariției Spit-ului, știu și ce părere au avut despre el cei care l-au pilotat sau cei care i-au căzut victimă, nu văzusem niciodată unul altfel decȃt în poze sau în filme. Cum să nu fii impresionat și să nu-ți revină în memorie descrierea subiectivă făcută de Clostermann la primul contact cu el?!











Alături de el, P-51. Cu botul lui roșu (dacă era coada roșie, măcar zicem că nu e el cel vinovat) l-am trimis direct în ... mă-sii, ca să se învețe minte să îl mai doboare pe Șerbănescu. După ce mi-am făcut cu convingere datoria asta patriotică, am stat și m-am uitat la el și l-am admirat, tot cu convingere. Acum, cȃnd am în casă trei machete de Mustang, una profi, făcută de Amercom, o epavă, făcută de mine din kit și încă un kit nemontat încă, îl admir la fel de mult. Și pȃnă la urmă, de ce să nu accept realitatea? Toată lumea îl consideră cel mai bun vȃnător din istorie.









Urmează P-47 Thunderbolt. Pentru că a fost folosit mai puțin în Europa și, din cȃte știu eu, deloc pe frontul romȃnesc (dacă greșesc, accept criticile cu demonstrația necesară), avionul ăsta nu mi se pare interesant.







O barabaftă care cu greu intră în unghiul de cuprindere al obiectivului meu, pentru că ocupă aproape o jumătate din hangar: un Heinkel-111, aici în ediție spaniolă (CASA). I-am dat ocol și l-am privit cu atenție. He-111! Avionul lui Ion Profir, bomabardierul din dotarea alor noștri în prima campanie a războiului!
Că exponatul ăsta e cam ... cȃș ... are nasul strȃmb, ca de boxeur, ce mai contează. L-or fi recuperat după vreun accident, sau au încercat să-i adapteze nasul altuia, treaba lor. Că e spaniol și nu nemțesc, mai contează?! E un He-111!











O altă barabaftă ocupă a doua jumătate a hangarului. Habar n-am ce e de fapt. Pe site-ul Musée-unlui e denumit și DC-3, și C-47 și Dakota și Skytrain. Pȃnă s-or hotărî ei ce e, e un DC-3 cu rolul de avion pentru parașutiști. (mai există și un bot de DC-3 alături, să fie, poate cine știe...). Avionul este prevăzut cu o scară de acces, iar scara e prevăzută cu un monsieur tout noir, cred că și în cerul gurii, după privirea pe care mi-a oferit-o cȃnd l-am salutat politicos și i-am arătat “forfait avions”, necesar pentru a urca la bord. Poate dacă-l înjuram, așa cum merita, îmi zȃmbea?









Avionul expus face parte din numeroasa formație de desant din dimineața lui 6 iunie 1944, de la Sainte-Mère-Eglise. Cei aflați la bord (inclusiv eu, care am plătit, ca prostu’, pentru asta) sunt parașutiști americani, gata să își sacrifice viața pentru succesul invaziei aliate. Am fost întȃmpinat sus de glasul unui comandant, care mi-a dat ordin să mă așez la locul meu, pentru că avionul urmează să decoleze. Ceea ce a și făcut imediat, cu un zgomot de motoare care mi-a dat fiori. După doar cȃteva secunde de zbor am ajuns deasupra Mȃnecii, iar apoi deaupra Franței, unde am fost întȃmpinați de FLAK-ul nemților. Am avut noroc, nu ne-au nimerit, deși obuzele bubuiau puternic iar avionul de lȃngă noi a fost lovit în plin și a explodat, cu toți camarazii noștri din el. A urmat, apoi, ordinul de a sări, pe care mi-am permis să nu-l execut, după ce mi-am revizuit parașuta: în ghiozdan aveam numai o sticla cu apa plata de la Monoprix, parașuta ... uitasem s-o bag). Iar alte parașute nu am văzut la bord, coborȃseră la prima,, fără să mai aștepte ordinul.



h



Am coborȃt, rușinat, din avionul de desant.





Mă așteptam, să fiu arestat de negrul de lȃngă scară, dar am avut noroc, era ocupat să admită la bord un nou echipaj și își făcea datoria de a se uita urȃt la membrii acestuia.



Imediat lȃngă Dakota asta cu many names e chiar dușmanul lui de moarte: Focke Wulf 190! Am și eu unul pe dulap, kit montat și nevopsit, seamănă cu ăsta. Dar și FW-190 e puțin interesant pentru noi, poate doar să ne aducem aminte că, datorită motorului în stea, IAR-80-ul nostru era confundat tot timpul de americani cu avionul lui Kurt Tank. Poate de aia nici nu pomenesc istoriile americane despre avionul fabricat la Brașov?









Arma lui Hitler menită să distrugă Londra. Sau măcar s-o sperie. V-1, probabil un pui de V-1, caă e în cărucior. Nu credeam că mai există în realitate o astfel de rachetă.











Încă un neamț, Bucker 101 Bestmann. Au fost și pe la noi Buckere mai tinere, sau pentru tineri (Jungmann și Jungmeister), de Bestmann n-am auzit.









În sfȃrșit, lȃngă ieșire, un vȃnător francez, Dewoitine D-520. Zice-se că are bilanț pozitiv pe front, pentru că a reușit două victorii față de o singură pierdere, asta în “drole-de-guerre”. Dar am auzit odată și pe cineva care îl considera, ca și concepție și capacitate de luptă, printre primele din lume prin 1939. Ghinion, nu a apucat să arate ce poate.







Un perete al hangarului este dedicat unui grup de piloți francezi care, deși țara lor era ocupată în acel moment și nu lupta (pe față) contra lui Hitler, a găsit soluția pentru a o face: Escadrila “Normandie Niémen”. Francezi călăreți de YAK-ri și pe ... Kukuruznik, după cum se vede și în poze, combatanți pe Frontul de Est, alături de sovietici.







Bon, alors, aș spune că, totuși, hangarul ăsta mai are nevoie de completări. Nu mai zic de IAR-80, bine că există (machete) în muzeele romȃnesti, dar un BF-109, un Hurricane, cȃte un bombardier B-7 (etc), alte aeronave, alți oameni ... Poate se găsește ceva odată și-odată.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 07 Ian 2015, 19:24

25.
Urmează un nou hangar cu avioane fabuloase, dar, ca în filme, mi-am permis ca, uitȃndu-mă la ușa respectivă cu un ochi, să trag nițel de timp pe aleea dintre clădiri. Un fel de “pour la bonne bouche”.
Am găsit în drum 6 avioane de luptă.
Mai întȃi, un tandem format dintr-un Jaguar și un Super Etendard. Nu înțeleg politica de marketing a Musée de a expune două avioane de același tip în două locuri, treaba lor. Dar dacă există, trebuie privit și fotografiat, asta e.











În schimb, Super Etendard, urățenia făcută de Dassault, e la prima apariție pentru mine. Am auzit/citit despre el, așa, trecȃnd peste faptul că nu-mi place, l-am tras în chip, să rămȃnă pentru amintire.



















O altă enigmă: de ce mama lui proces verbal or fi ascuns cele două avioane SAAB tocmai la mama naibii, departe de ochii și camerele de fotografiat ale vizitatorilor?! Păi bine, Madame la Directrice, matale nu știi că eu voiam să-l văd cu mȃna mea pe J-35 “Draken”? Cȃnd eram prin clasa a cincea, după ce PIF Gadget mi-a arătat ce înseamnă ce e aia un modèle réduit d’avion cu un SE5 A, am auzit prin clasă că se găsește așa ceva în prăvăliile de jucării de pe Rep. Într-adevăr, am găsit, și era exact un SAAB J-35. Pe care l-am montat cam altfel decȃt mă învățase Pif în cazul SE5A-ului, cu un clei special, cu abțibilduri colorate ... Machetuța aia n-a trăit prea mult, avea un băț în vȃrf care s-a rupt la prima ștergere a prafului, iar restul s-a dezmembrat cȃnd a fost doborȃt la următoarea ștergere a prafului. Dar mi-a rămas în memorie și m-a învățat cȃte ceva: modelism, piese și părți componente ale avioanelor, modul de conservare. Nu mai zic de pasiunea pentru avioane și modele. După vreo 10 ani am cumpărat alt J-35, identic, ca fabricant (erau fabricate în DDR) și scară cu primul; ăsta (mă rog, tot fără tubul Pitot, extrem de fragil la neamul ăsta de avion) există încă pe bibliotecă (n-am verificat, dar cine să-l dea la casat?) Iar la Directrice du Musée îl duce pe al ei la nu știu cȃte zeci de metri de un gard infranchissable?! (Ca să nu mai ăic că, la toate dificultățile de percepție s-a adăugat și un furtun pe care un domn, alb – văd că la Musée munca intelectuală e făcută de noirs, iar stropitul cu furtunul rămȃne pe mȃna albilor, clar o lovitură grea dată rasismului – mi-l tot strecoară printre picioare, atrăgȃndu-mi atenția să nu mă împiedic. I-am răspuns, zȃmbind, oui, monsieur, adăugȃnd și o urare pentru cucurigu’ mă-sii cu furtunul lui).
Am fotografiat Draken-ul, ca și Viggen-ul (J-39) de alături, folosind teleobiectivul din dotare (ce bine e să fii dotat cu ceva lung!)









În sfȃrșit, o pereche de avioane îndepărtate, pe care nci nu le-aș fi observat dacă nu mă uitam prin cameră la avioanele suedeze. Prea departe și prea aliniate ca să-mi dau seama ce sunt. Din nou îi adresez directoarei și opamenilor ei urările necesare (nu numai pentru că e azi le jour de l’An). De fapt, aici se află un MiG-23, cu fața tubului Pitot înspre noi, iar în spatele lui un Suhoi Su-22.





Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 09 Ian 2015, 19:16

26 Concorde 001

Dacă un avion a fost vreodată legendă în cei aproape 100 de ani de cȃnd se vorbește despre transporturi aeriene, apoi ăla a fost Concorde. Bun, poate pentru generația mea mai mult decȃt pentru altele, pentru că avionul a fost conceput în anii copilăriei mele, atunci cȃnd informațiile încă mai circulau destul de liber și pe la noi, cȃnd tovarășu’ deschidea ochii spre occident, mai ales spre Franța lui de Gaulle și mai ales spre industria ei aeronautică. Sigur că proiectul a fost definitivat după decolarea lui De Gaulle, din 1968, dar meritul lui trebui menționat și în dezvoltarea continuă a respectivei industrii, și poate și în colaborarea franco-britanică în domeniu.
Hangarul de la Musée dedicat Concordului a fost, pentru mine, un fel de revelație. E drept că am citit despre avionul ăsta, am văzut poze, am văzut filme, documentare sau de ficțiune (Alain Delon a fost odată și el pilot de Concorde, nu?), mai văzusem unul, aproape fără să-l văd, în ajun, la CDG, dar să te pomenești sub doua Concorde-uri, să ai voie să îți umpli ochelarii, camera foto și afectivul cu ele, asta nu se poate descrie destul de bine numai cu ajutorul cuvintelor și al pozelor.
Sigur că știam că intru la (templul) Concorde, aveam și forfait-avions la îndemȃnă, totuși, apariția lor dincolo de ușa hangarului ... ce să zic. M-a lăsat cu gura căscată. Așa cum am făcut și în cazul altor exemplare rare, am încercat să mai trag de timp, învȃrtindu-mă prin sală și studiind cu atenție alte minunății expuse, pentru a-mi creștre tensiunea și setea (nu numai de apă plată) de a urca la bordul Concorde-urilor.









Veșnicul negru de două persoane, parcă mai popular aici decȃt la Dakota, mi-a răspuns la salut și m-a invitat, printr-un gest omenesc, să îndrăznesc a urca scara spre cer. N-am avut încotro, am urcat, cȃt de lent am putut, cele cȃteva trepte ale pasarelei din spatele lui 001. Dați-vă seama! 001! Prototipul francez, ăla despre care știam atȃt de multe, ăla pentru care Nixon aproape că a plȃns de ciudă cȃnd l-a văzut pe numaiștiuce aeroport din Africa (Ile Maurice? Nu mai țin minte), atunci cȃnd el venise la summit cu B-707 iar Pompidou, fără să-și ascundă mȃndria, i-a arătat limuzina lui ...





Știam că nu e un avion mare, putusem face comparația pe poze sau filme. Dar, dacă 747-le mă copleșise prin cantitate, vorba lui Ceaușescu, ăsta avea altă calitate. Un culoar îngust, strȃmtat și mai mult de amenajarea interioară, o căldură alimentată, în afară de soarele verii, și de sutele de milioane de wați ai reflectoareleor plasate în toate cotloanele.





Iar de undeva, din tavan, o voce de difuzor îmi atrage atenția: “Monsieur le Président de la République, vous êtres un des privilégiés qui ont l’occasion de voyager à bord du Concorde. Que pouvez-vous dire à nos écouteurs?” Iar în secunda următoare, Georges Pompidou, lui-même, răspunde și îmi explică, exact cum ar fi făcut une hotesse de l’air: “Bonjour, nous sommes à bord du Concorde, au dessus de l’Atlantique. Nous nous trouvons a 18000 mètres et nous volons à Mach deux ...”, vorbind cu o voce la fel de calmă cum aș avea eu mergȃnd cu Hyundai pe strada Teilor din Roșiori ... era un președinte curajos, nea Georges ăsta.















În schimb, eu tremur de emoție, mergȃnd încolo și încoace prin burta Concorde-ului 001, citind toate inscripțiile, privind cu atenție toate fotografiile și încurcȃndu-mi urechile în lipsa de cultură de specialitate cu ochii la toate echipamentele cărate de bietul avion prin stratosferă, de la cele pentru măsurarea și înregistrarea parametrilor de zbor, pȃnă la acelea, destinate fotografierii și filmării unei eclipse totale de soare, în 1973, care zburase peste Terra mai încet decȃt avionul 001! Poate singura misiune științifică de care îmi amintesc din tinerețe.











După mai multe ture prin avion, de la un capăt la celălalt, timp în care am fost nevoit de mai multe să mă fac mic, pentru a lăsa și pe alții să treacă prin locul ăla atȃt de strȃmt (mă miram cum unii pot să urce în 001, să străbată fuselajul și să iasă în cȃteva zeci de secunde, sigur că ăia nu pricep nimic din solemnitatea cadrului respectiv, sau sunt alungați de căldura care pe mine m-a transformat într-o sȃrmă cu rufe ude, sau nu-i doare nicăieri, poate au mai fost pe-aici și deja sunt obișnuiți).





Sigur, orice are un sfȃrșit, am fost și eu obligat, de trecerea timpului și apropierea vertiginoasă a orei de închidere, să schimb avionul. Nu înainte de a arunca o privire și în cabina de pilotaj.



Incă o privire, aruncată înspre aceeași cabină, dar pe pe pasarela care unește cele doua Concorde-uri. Și gata, din păcate, cu 001. 001!




Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 11 Ian 2015, 09:56

27.
F-BTSD sau “Sierra-Delta”, cum e cunoscut, al doilea Concorde al Musée este și el o legendă. Este al patrulea aparat al seriei intrat n exploatare la Air France, in 1978, are ceva mai mult de 12000 de ore de zbor și:
- după pierderea lui “Sierra-Charlie”, a fost primul Concorde care a zburat din nou, servind și ca laborator de încercare pentru un nou tip de cauciucuri
- după ce Air France și France au hotărȃt, definitiv și irevocabil, că avioanele Concorde nu pot fi făcute rentabile, el a fost ultimul care a executat un zbor comercial, fiind cedat au Musée în 2003.

Pentru conformitate: http://www.museeairespace.fr/c/c/aerospatiale-bae-concorde-sierra-delta-213-f-btsd-air-france/concorde/

Pe site-ul instituției pot fi găsite informațiile exacte, iar eu le citisem și văzusem, înainte de a pătrunde pe ușa lui Sierra-Delta, tot ce era disponibil. Dar sigur că citirea unei pagini web nu înlocuiește în nici un caz adevărata expediție la bordul Concorde-ului comercial, chiar dacă avionul este, ca și Jumbo-Jet-ul de pe Tarmak, amenajat pentru vizitare.





Ușa, cu inscripția ei anglo-franceză (deși avionul este franco-britanic?!), mă așteaptă, larg deschisă.







Deja știam, de la vecinul 001, cȃt de strȃmt este fuselajul supersonicului, știam și că nu a fost conceput, ca 747, să care jumătate din populația unui continent pe celalalt continent [printr-un singur zbor, așa că diferența de aspect nu m-a surprins: de la sala de ședințe pe care mi-a sugerat-o Boeing, am ajuns la o sală pentru un petit commité, cu doar patru scaune aliniate de-a dreapta și de-a stȃnga culoarului.







Care culoar de abia permite trecerea unei singure persoane, cu condiția ca acea persoană să își lase burta la sol.



Un perete de plexi interzice accesul la scaune (da, în condițiile date era corect scris și “saune”, pentru că domnea aceeași căldură luminoasă ca și în 001).



Pe cale de consecință, am fost nevoit să fac un drum Paris – New York în picioare (cum amenința, acum cȃțiva ani, Ryan). Sigur, am fost întȃmpinat la bord cu binecunoscutul (ffind a treia oară în două zile) “Mesdames et messieurs, bienvenue à bord du vol Air France ...” dar urmarea a fost complet diferită: “Nous allons voller à une altitude de 18000 mètres, à une vitesse de 2 mach, soit 2400 km à l’heure. Nous allons atterrir à l’Aéroport “JFK” dans trois heures et trente-cinq minutes”. De quoi? Stați, mă, puțin, acum o juma’ de oră am ajuns la New York zburȃnd 13 ore, cȃnd oare am venit înapoi la Paris? Și de ce am venit, dacă ăștia sunt croiți să mă care din nou peste Atlantic?
En fin, las pe mai tȃrziu dezlegarea enigmei, pentru că (bănuitul) “zȃmbet amabil” mă anunță că, pour le moment, zburăm cu o viteză subsonică, pȃnă ajungem deaspra Atlanticului. Bine, accept, dar numai pentru că biletul a fost ieftin. Dintr-o dată, “zȃmbetul amabil” anunță, calm: “Mesdames et messieurs, nous venons de franchir le mur du son; en ce moment nous avons atteint le plafond de croisière de dix-huit mille mètres”. Pentru o secundă, regret că nu am avut acces la scaune; dacă eram slab de inimă?
După ce mai arunc cȃteva priviri iscoditoare prin cabina PAX-ilor, aflu, din surse bine informate, că “nous amorçons notre descente; nous atterrissons dans quelques minutes à “JFK”. Deja?!! Mai voiam! E atȃt de fain să zbori deasupra Atlanticului cu viteză supersonică! De fapt, nimeni nă mă gonește din Concorde, așa că mai fac două călătorii, da, în același sens, dar ce contează, o să ajung să cunosc New Yorkul mai bine decȃt Roșiorii, dacă ajung acolo de patru ori într-o singură zi. Furat de peisaj, nici măcar nu am băgat de seamă ce mi-au servit ca déjeuner “zȃmbetul amabil”, deși parcă, la un moment dat, amenința că vine ora mesei.
Eh ... deși “zȃmbetul amabil” din ... plastic, aflat la coada avionului,



care mi-a supravegheat cu atenție călătoriile tranatlantice nu mă invită să cobor, conștiința mea socialistă mă forțează să o fac. De pe scara, mai privesc o data in lungul frumosului fuselaj.



Nu am plătit decȃt un drum, am făcut, ca pasager clandestin, încă două, am transpirat toată apa pe care o băusem în ultimele trei zile și pe care aveam s-o beau pȃnă la plecarea de la Le Bourget, mai aveam numai două-trei ore timp să văd și restul muzeului, așa că m-am desprins, cu greu, din vraja Concorde. Am mai dat o tură în jurul celor două vedete ale instituției, studiind cu ochearii mei de specialist, motoarele Olympus si trenul de aterizare,








apoi am ieșit, privind înapoi, din hangar.






Știu că Musée rămȃne pe loc, sper să mai zbor cu cele două supersonice și cu alte ocazii.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
cristi.gaspar
Airport Level
Airport Level


Numarul mesajelor : 2
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti / Fagaras
Data de inscriere : 24/07/2014

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 14 Ian 2015, 14:59

Minunata relatare, mai ales despre Concorde! sunny

Am vizitat si eu muzeul in 2011; la Concorde am stat mai bine de 2 ore...nu ma ma mai saturam I love you
L-am vizitat din nou anul trecut, asa pe fuga cu juma' de ora inainte de inchiderea programului; m-am dus atza la Concorde si am plecat de acolo dupa ora de inchidere, fiind poftit afara de paznic geek

Peste 3 saptamani merg din nou! lol!
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mier 14 Ian 2015, 15:34

Studiaza-le site-u, unele sali sunt in "travaux"; nu stiu de Concorde, dar sigur "Cocarde".
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Dum 18 Ian 2015, 14:31

28
Fiind aici o discuție despre Franța și istoria ei, nu îmi pot permite să nu fac măcar o aluzie la evenimentele care au loc în aceste zile la Paris (știu că sună a Ceaușescu în 21 decembrie, dar ...). Nu o să-mi afișez niciodată eticheta de identificare cu “Charli”, dar pe aceea de om neviolent și anti-violență o să mi- afișez oricȃnd și oriunde. Sunt de părere că revista “Charli Hebdo” a greșit luȃnd la mișto o populație și o religie. Sunt alte metode de a interacționa cu imigranții. Dar nu o să înțeleg și nu o să aprob nici reacția teroristă a arabilor. Dacă Allah al lor e atȃt de mare, nu are nevoie să fie răzbunat de niște criminali. De mii de ani oamenii se omoară între ei pentru convingeri religioase, cred că asta ar trebui să înceteze.
Acestea fiind zise, revin la vizita de la Musée de l’Air et de l’Espace.


Înainte de a închide după mine poarta hangarului de la Concorde-uri, trebuie sa mai adaug cȃteva poze despre două aeronave care își au și el locul important în istoria aeronauticii franceze.
În primul rȃnd, aeronava aflată în dreapta intrării în hangar: Mirage IV.



Un bireactor militar baban, despre care am tot citit, știam că a fost un bombardier capabil să care după el bombe atomice. Și pe écriteau-ul de lȃngă el se spune că a fost principalul vector nuclear al Franței, una dintre armele pe care francezii o țineau în mȃnă în lupta pentru pace (la dissuasion nucléaire).







Pȃnă să ajung la ieșire, un exponat mi-a atras atenția. Am crezut, de la distanță, că e vorba despre un motor Olympus. N-am nimerit-o; de fapt e un motor Trent-900, pierdut de vreun Airbus A-380 pe-acolo (asta îmi aminteste de motorul de Il-62 uitat la Otopeni de un chinez, și care acum este expus la Muzeul Aviației).





Și, în sfȃrșit, simetric față de Mirage, adica în dreapta ieșirii, prototipul Eurocopter X3. Despre ciudățenia asta am auzit înainte, am văzut și un film pe youtube, în care se lua la întrecere cu un TGV (nu se arăta acolo linia de sosire, deci nu știu cine a ieșit campion m ondial la proba asta), dar nu știam că a fost deja scos la pensie și transformat în piesă de muzeu. În tot cazul, e o mașinărie impresionantă, iar dacă citești ce știe să facă și îl compari cu un elicopter obișnuit, nu se poate să nu fii impresionat.










Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Mar 20 Ian 2015, 11:23

29 Prototypes

Cȃnd m-am pregătit pentru Le Bourget, denumirea “Hall de la Cocarde” m-a intrigat. În primă lectură, “cocarde” m-a trimis cu gȃndul la cocarda Legiunii de Onoare și mi-am închipuit ca e o sală cu decorații primite de aviatori. Apoi am înțeles despre ce e vorba și … am uitat de ea.
Intrȃnd în sala respectivă, după despărțirea telenovelistică de Concorde-uri, am rămas același uituc, adică am uitat ce naiba e cocarda aia. Mi-am adus aminte călcȃnd pe ea: pentru a sugera caracterul aproape exclusiv francez al secțiunii, podeaua sălii este pictată ca o imensă rondelă, identică, la scară, cu cea pictată pe aeronavele militare franceze. Iar de jur-împrejur, o sumedenie de aeronave, unele adevărate ciudățenii altele mașini de luptă despre care am citit și auzit.



Să începem cu le début, adică cu seria de prototipuri. Un avion muzical, dacă e să ne luăm după denumirea lui, “Triton” este primul reactor francez, așa cum rezultă din écriteau. A zburat în 1946, profitȃnd de deșteptăciunea celor de la Messerschmitt (are motor Jumo, același ca Me-263)









A două ciudățenie (în ordine cronologică), care e atȃt de urȃtă încȃt Pămȃntul a respins-o în 46, e acest Leduc 010. Că are cabină suspendată sub sub el, să fie sănătos, dar ce pasager sănătos la cap se lasă largat în zbor? Pas moi, je vous assure!









Că tot suntem la constructorul ăsta aristocrat, să aruncăm o privire indiscretă prin plexicul cilindric al lui Leduc 022. Oare se dădeau, în anii ’50, premii pentru avioane cȃt mai caraghioase? Nu sunt priceput la aerodinamică, dar cred că tipul ăsta cu sȃnge albastru a gȃndit duă principiul “De ce simplu, cȃnd se poate complicat?!”.













Și “monstrul” ăsta preistoric ... Un “Griffon” bizar, care nu arunca flăcări pe gură, ci pe ... ajutaj



Ceva mai micuță și delicată, “Katy”, cu capot roșu. Vad că cel care a făcut-o așa e cam păgȃn ...







“Mistral”-ul ăsta parcă mai seamănă a avion ...





Iar Hirsch seamănă și mai tare.







Inchei cu un cazan de țuică. Interesant, ce nevoie o fi avut A. Morel ăla, primul pilot al prototipului, să urce pană la 900 de metri ca să facă țuică? O fi fost prohibiție?







Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Vin 23 Ian 2015, 18:58

30

Cum spuneam acum cȃteva zie, pe Tarmak nu exista in acele zile nici un Caravelle. S-ar putea să fie ascuns vreunul pe undeva, cine știe, singura aluzie la existența acelei adevărate legende a transportului aerian de pasageri este un biet bot exus n “Hall de la Cocarde”. Am așteptat mai multă vreme pȃnă cȃnd o tȃnără vizitatoare s-a hotărȃt să se ridice de pe treptele din proximitatea exponatului, avea un aer louche și mi-a stricat cȃteva tentative de a obține o poză acceptabilă.



Da, da, discutam de secrete militare (de acum 60 de ani). Demult au încetat avioanele de luptă să mai fie mistere. Doar în muzee își păstrează statutul.
2 x Mystère IV A (pe abastru și pe alb)















Super Mystère B.2 (pe roșu – cocarda e competă)





Trident (Asta ar fi bun la 15 august la noi, in locul unui trident traditional, purtat de Neptun)







Attention à l’Ouragan!





Trei avioane americane, dar cu cocardă asemănătoare cu cea de sub ele
Republic F-84F Thunderstreak







North American F-86K Sabre Dog







Singurul mono-elicios din zona Cocardei, Nort american T6-G







Hai să facem un inventar al mirajelor care au avut loc în aviația militară franceză. Am văzut deja Mirage IV lȃngă Concorde (dar Concorde e un miraj mai miraculos, totuși). Acum le înșir fără să pretind că urmez ordinea cronologică a ivirii lor pe cerul patriei francezilor.
Mirage G 8, al cărui balaur pare în pericol







Mirage III A



Mirage III V (adica A întors?)







Mirage 2000. Un avion facut cunoscut de un film pe care l-am urmarit cu placere, “Les Chevaliers du ciel”.





Si un adevarat miraj, Mirage F-1 “en cristal”. Cristalul ăsta o fi plexiglas, el știe, vorba e că , daca ai timp și răbdare, poți învăța, pe disecție, la discreție, care sunt mațele unui avion de lupă reactiv. Amintește, ca principiu, de MiG-ul 17 de la Muzeul Militar Național, dar e mult mai spectaculos. Păcat că aveam un capital de timp destul de redus și nu am stat să ascult toată prezentarea făcută printr-un sistem acustic, care însoțește, sincronizat, prezentarea luminos-cromatică.












Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
mihaiatanasie
Membru activ
avatar

Numarul mesajelor : 2376
Varsta : 60
Localizare : Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere : 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   Lun 26 Ian 2015, 13:09

31
Printre avioane de toate formele și … vȃrstele, spiritul meu de observație ieșit din comun m-a făcut să descopăr și un imens elicopter vopsit în culorile Craiovei Maxima: alb/albastru, cu botul roșu.





Super-Frélon, căci de el este vorba, stă pitit la coada unui Mirage, dar, așa cum citisem înainte, e întotdeauna gata să intervină dacă este solicitat pentru o misiune SAR pe mare.



Și asta cu toate că, exact ca exponatele de la MAV, rotorul principal nu are pale!





Învȃtindu-mă în jurul elicopterului, am remarcat că, așa cum îi sta bine, chiar este en train d’exécuter une mission, și că mai sunt cȃteva minute pȃnă la ETA. De, unii au avut baftă să prindă o misiune ...



Chiar mă gȃndeam “Oare cum o fi să participi cu monstruozitatea asta într-o misiune? Cȃnd, vorba unui filosof al nației noastre, “pac-pac”, a început să urle sirena de alarmă. Super-Frelon este solicitat să zboare pȃnă la o platformă de foraj în largul oceanului, unde un muncitor bolnav are nevoie urgentă de asistență medicală. De, cine l-a pus să confunde sticla cu țiței marin cu cea de “motorină” de la Nea Mărin?!
Mașina era gată de intervenție, dar nu avea echipaj. Întocmai ca în “Moby Dick”, un ofițer negru s-a apucat să facă recrutări. M-a ales și pe mine dintre cei aflați în apropiere, m-a legitimat cu ajutorul “forfait avions” și mi-a dat ordin să urc la bord.
În scurt timp, elicopterul și-a pornit cele trei turbine, s-a pus pe vibrat din toate încheieturile și, cu un zgomot asurzitor (de înțeles, e făcut în anii ’60, cȃnd încă nu se făcea economie nici de carburanți, nici de sănătatea echipajelor)



și a decolat cu rulaj lung pe pistă. Prin toate hublourile am putut vedea întregul parcurs pȃnă la platforma cu pricina, unde petroliștii ne așteptau, disperați pentru colegul lor.



Noi ne-am făcut datoria. Doi dintre noi, echipajul Super-Frélon-lui, au coborȃt, pe coardă, pȃnă pe platformă, l-au identificat pe bolnav, l-au plasat pe dispozitivul care l-a ridicat în elicopter, au venit și ei sus, iar piloții au pornit spre bază, cerȃnd, ca din gură de serpent, prioritate la aterizare și ambulanță cu echipaj specializat, pentru preluarea bolnavului. Am ajuns cu bine deasupra uscatului, apoi la bază, am aterizat în siguranță iar cazul medical a fost preluat de cei calificați. Unii dintre membrii echipajului nostru, adică cei din cabina de pilotaj, s-au îmbrățișat mulțumiți, ceilalți, adică cei din salonul mare al elicopterului, am coborȃt, dezamăgiți că deja se terminase totul.
Am mai rămas nițel în preajma Super-Frélon-ului, și bine am făcut, căci, după o vreme, un alt muncitor de pe aceeași platformă a căzut victima condițiilor vitrege de muncă iar elicopterul a fost, din nou, solicitat să intervină. Cum se zice în Teleorman, eu am avut iar-din-nou bafta să fiu acceptat în echipaj de ofițerul cel negru responsabil cu recrutările și am avut satisfacția să-l salva și pe al doilea petrolist bolnav.
Dar, acum, sincer, petroliștii de pe platforma aia ar trebui să facă niște controale medicale, analize, ceva, să nu cumva să fie o epidemie. Sau măcar sindicatul lor să ia măsuri, poate condițiile de muncă nu sunt corespunzătoate. Dacă se perpetuează așa cazurile de îmbolnăvire pe platformă o să se ajungă la scumpirea petrolului și la o nouă criză energetică.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Le Jour "J"   

Sus In jos
 
Le Jour "J"
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 2 din 4Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
ROMANIAN SPOTTERS :: SPOTTING :: Trip Reports-
Mergi direct la: