AcasaAcasa  InregistrareInregistrare  Conectare  
Distribuiti | 
 

 Britten-Norman BN-2 Islander

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3  Urmatorul
AutorMesaj
ovidiu51
Membru activ


Numarul mesajelor: 1094
Varsta: 63
Localizare: Constanta (LRCK - CND)
Data de inscriere: 29/12/2007

MesajSubiect: YR-BNP   Joi 03 Mar 2011, 10:11

Dupa o perioada destul de lunga de inactivitate , YR-BNP si-a reluat activitatea de zbor.
La inceputul saptamanii a efectuat un zbor la Tulcea
Sus In jos
Dylan
Moderator


Numarul mesajelor: 4412
Varsta: 42
Localizare: Suceava
Data de inscriere: 15/04/2008

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 03 Mar 2011, 10:49

ovidiu51 a scris:
Dupa o perioada destul de lunga de inactivitate , YR-BNP si-a reluat activitatea de zbor.
La inceputul saptamanii a efectuat un zbor la Tulcea
Vad ca apare si intr-o poza facuta de bolundache la TGM. Cel putin dupa exif, asta s-a intamplat in luna ianuarie anul asta...
Sus In jos
ovidiu51
Membru activ


Numarul mesajelor: 1094
Varsta: 63
Localizare: Constanta (LRCK - CND)
Data de inscriere: 29/12/2007

MesajSubiect: YR-BNP   Joi 03 Mar 2011, 16:08

Ai dreptate, la exif nu m-am uitat Smile
Sus In jos
Steve Darke
Flight Level 200
Flight Level 200


Numarul mesajelor: 260
Varsta: 60
Localizare: Arad
Data de inscriere: 11/08/2010

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 21 Apr 2011, 10:29

So there are now two Islanders flying in Romania? YR-BNP and YR-RAB?

Steve
Sus In jos
http://www.thai-aviation.net
Steve Darke
Flight Level 200
Flight Level 200


Numarul mesajelor: 260
Varsta: 60
Localizare: Arad
Data de inscriere: 11/08/2010

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 21 Apr 2011, 10:59

Interesting story about YR-BNK.

See http://s188567700.online.de/CMS/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=187


1978 Britten Norman BN-2A Islander

Although the fugitive aircraft was not military, this case saw involvement of the Air Force, thus it is presented for
completeness sake. On the morning of Friday, 19 May 1978, two mechanics employed by CIPA (Centrul de Instruire a
Personalului Aeronautic – Center for Aeronautical Personnel Training), came at their workplace, Baneasa airport
in Bucharest, decided to steal a plane and fly it – for the first time in their life – all the way to Germany.
Viorel Nicolae (age 23) and George Florescu (age 25) had several reasons: George’s cousin was not allowed to
go to Germany for medical care, and eventually due to the rapid deterioration of his health he wasn’t able to
escape with them, passing away three months later. They also lacked professional perspectives – being detached from TAROM to the less glamorous CIPA, not allowed to have a passport, plus were caught by the Police while driving a motorbike without license, and looked at 6 months in jail each.

At 2 PM, one of the aircraft Viorel was assigned to work on, a Britten Norman BN-2-A27 Islander registered YR-BNK
landed after a training flight. This aircraft had previously been assigned to Aviasan, a nation-wide emergency medical
flying service. Consequently, it still had large Red Cross signs on the fuselage. This detail was going to prove vital in the
subsequent events. Viorel was very interested on how it behaved during the flight, asking the pilots lots of questions
about any potential problems. As it was scheduled for another training sortie the next morning, he checked and fueled it
up. Their plan was to take BN-2 serial YR-BNL because it had weather radar, but as BNL was running late, they decided
to take BNK instead.

Being pay day, most of the people finished their program and left for home, or were about to do so, when the two
mechanics sneaked on board, started the engines, and began to taxi very fast on the apron, directly towards the main
building of the airport. The control tower, located on top of that building, was being refurbished with the controllers
relocated to offices on the first floor, from where they could not see the apron. During the wild taxi roll, the BN-2 hit with its left wingtip the radome of a parked An-24 RV YR-AME. Than it banked sharply, at high speed, to the right and took the short taxiway to the runway. After the (no flaps) take-off the BN-2 gradually gained height but than apparently dived at treetop level over Baneasa forest. It was 3:15 PM. Initially nobody knew who was on board, but soon the military was ordered to force the plane to land. The pair of MiG-21s on QRA from the 91st Regiment at Deveselu had been scrambled, but a misunderstanding occurred over the radio, so they intercepted and forced down an An-2.

Meanwhile, the fugitives managed to cross the Carpathian Mountains trough the valleys and clouds, but only just, as they were flying below the mountain tops. The engines were set at 70% power in order to give maximum endurance. George was the pilot flying only by the instruments, while Viorel was the copilot helping with radio navigation (a key factor in such a long flight) and visual cues.

The two MiG-21MF-75 on alert belonging to the 93rd Regiment at Giarmata (near Timisoara) intercepted the BN-2, which was flying at an altitude of 600 meters. After passing in front of the Islander, one of the MiGs fired two long cannon bursts as warning. Viorel clearly saw the rounds impacting the ground ahead of them, and both heard the noise. They instinctively descended; their heading was towards Arad airport as they were using radio navigation, so it is possible that the MiG pilots thought they got the message and were going to land. There is also a report that the gun of the second MiG jammed. After the MiGs left, Viorel made a navigation correction, diverting from NDB Arad to the Hungarian border.

An AAA battery located nearby got them in its sights, but the battery commander received conflicting orders: one of the superior officers ordered him to shoot it down, another to hold his fire. In the confusion, the fugitives managed to cross the border into Hungary, after crossing a good part of Romania in a flight lasting 2,15 hours - out of the total flight time of 4 hours.

The Hungarians were asked to bring it down by the Romanian authorities. YR-BNK was intercepted and
circled twice by a Hungarian MiG-21, which left them alone. Probably the Red Cross painted on the sides of the fuselage prevented a shootdown. The fugitives crossed Hungary from south-east to north-west with Lake Balaton as a waypoint and landed in Austria on a field, short of Vienna, lightly damaging the front landing gear as it hit an irrigation trench - all this after a missed attempt when Viorel achieved a hard three point landing purely by chance.

Although they wanted to reach Munich in Germany, the cloud covered Alps and impending sunset made them change the plan, remembering how narrow was their crossing of the Carpathians.

The aircraft was returned to Romania disassembled in a truck, several workers from IRMA being sent to Austria to
dismantle it on-site. YR-BNK is currently (2009) in open storage at Baneasa, awaiting overhaul. Initially Viorel and
George were sheltered in a refugee camp, but when Romania issued an extradition request, the Austrian authorities
imprisoned them for 6 months and had doubts about their story, finding it hard to believe they were not qualified pilots. Finally, they were allowed to apply for political asylum and went to Melbourne, Australia. George never flew again, Viorel obtained PPL. Back in Romania, they were sentenced in absence to 40 years in prison.

The consequences of this defection were immediate: airports which did not share the runway with any air force units, as well as all the Romanian Air Club airfields received armed military guards. One could not fuel up or start an engine without written order shown to a supervising officer. As a measure of intimidation, two IAR-316 B Alouette III were detached to Baneasa from the 94th Helicopter Regiment based at Alexeni, each armed with four UB-4 (4 shot, 57mm unguided rocket pods)
Sus In jos
http://www.thai-aviation.net
Dylan
Moderator


Numarul mesajelor: 4412
Varsta: 42
Localizare: Suceava
Data de inscriere: 15/04/2008

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 21 Apr 2011, 12:35

Steve Darke a scris:
Interesting story about YR-BNK.
Interesting story indeed! We should read the whole pdf document! Tks Steve!
Sus In jos
mihaiatanasie
Membru activ


Numarul mesajelor: 2088
Varsta: 56
Localizare: Rosiorii de Vede & Brasov
Data de inscriere: 27/06/2008

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 21 Apr 2011, 20:54

Povestea a mai fost spusa pe rospotters acum vreo doi ani chiar de Viorel Nicolae, alias Nichols, din punctul lui de vedere.
S-a mai discutat despre eveniment si pe aviatia.ro, acum cateva saptamani.
Steve, this sory has already been told here by Viorel Nicolae (alias Nichols, he is a member of this forum) I am afraid you cannot read it in Romanian, but you might find Mr. Nichols and contact him by personal message on the forum and get his point of view.
Sus In jos
http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/
YR-197
Flight Level 400
Flight Level 400


Numarul mesajelor: 719
Varsta: 52
Localizare: Arad
Data de inscriere: 08/10/2009

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Joi 21 Apr 2011, 23:48

dylan a scris:
Steve Darke a scris:
Interesting story about YR-BNK.
Interesting story indeed! We should read the whole pdf document! Tks Steve!
I agree Dylan.Interesting pdf document,indeed!
Sus In jos
Vici
Airport Level
Airport Level


Numarul mesajelor: 92
Data de inscriere: 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Vin 22 Apr 2011, 11:57

Asta e linkul catre articolul complet, cu imagini:
http://s188567700.online.de/CMS/index.php?option=com_content&task=view&id=187&Itemid=47
Sus In jos
Steve Darke
Flight Level 200
Flight Level 200


Numarul mesajelor: 260
Varsta: 60
Localizare: Arad
Data de inscriere: 11/08/2010

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Lun 11 Iul 2011, 10:59

Quick question, excuse my ignorance.

What exactly does CIPA and CPPAC mean? Both listed as operators of Islanders.

Thanks,

Steve Darke
Sus In jos
http://www.thai-aviation.net
gaudi
Membru activ


Numarul mesajelor: 1154
Varsta: 36
Localizare: Ploiesti / Bucuresti
Data de inscriere: 17/07/2008

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Lun 11 Iul 2011, 17:33

CIPA - Centrul de Instruire al Personalului de Aviatie
Instruction Center for Aviation Personnel/Staff

CPPAC - Centrul de Pregatire al Personalului din Aviatia Civila
Training Center for Civil Aviation Staff

I hope my English translation make sense. CIPA and CPPAC were the precursor of the Romanian Aviation Academy.
Sus In jos
Steve Darke
Flight Level 200
Flight Level 200


Numarul mesajelor: 260
Varsta: 60
Localizare: Arad
Data de inscriere: 11/08/2010

MesajSubiect: Re: Britten-Norman BN-2 Islander   Mar 12 Iul 2011, 10:03

Many thanks, appreciated.

Steve
Sus In jos
http://www.thai-aviation.net
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: 19 May 1978    Mier 31 Aug 2011, 16:34

Steve Darke a scris:
Interesting story about YR-BNK.

See http://s188567700.online.de/CMS/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=187


1978 Britten Norman BN-2A Islander

Although the fugitive aircraft was not military, this case saw involvement of the Air Force, thus it is presented for
completeness sake. On the morning of Friday, 19 May 1978, two mechanics employed by CIPA (Centrul de Instruire a
Personalului Aeronautic – Center for Aeronautical Personnel Training), came at their workplace, Baneasa airport
in Bucharest, decided to steal a plane and fly it – for the first time in their life – all the way to Germany.
Viorel Nicolae (age 23) and George Florescu (age 25) had several reasons: George’s cousin was not allowed to
go to Germany for medical care, and eventually due to the rapid deterioration of his health he wasn’t able to
escape with them, passing away three months later. They also lacked professional perspectives – being detached from TAROM to the less glamorous CIPA, not allowed to have a passport, plus were caught by the Police while driving a motorbike without license, and looked at 6 months in jail each.

At 2 PM, one of the aircraft Viorel was assigned to work on, a Britten Norman BN-2-A27 Islander registered YR-BNK
landed after a training flight. This aircraft had previously been assigned to Aviasan, a nation-wide emergency medical
flying service. Consequently, it still had large Red Cross signs on the fuselage. This detail was going to prove vital in the
subsequent events. Viorel was very interested on how it behaved during the flight, asking the pilots lots of questions
about any potential problems. As it was scheduled for another training sortie the next morning, he checked and fueled it
up. Their plan was to take BN-2 serial YR-BNL because it had weather radar, but as BNL was running late, they decided
to take BNK instead.

Being pay day, most of the people finished their program and left for home, or were about to do so, when the two
mechanics sneaked on board, started the engines, and began to taxi very fast on the apron, directly towards the main
building of the airport. The control tower, located on top of that building, was being refurbished with the controllers
relocated to offices on the first floor, from where they could not see the apron. During the wild taxi roll, the BN-2 hit with its left wingtip the radome of a parked An-24 RV YR-AME. Than it banked sharply, at high speed, to the right and took the short taxiway to the runway. After the (no flaps) take-off the BN-2 gradually gained height but than apparently dived at treetop level over Baneasa forest. It was 3:15 PM. Initially nobody knew who was on board, but soon the military was ordered to force the plane to land. The pair of MiG-21s on QRA from the 91st Regiment at Deveselu had been scrambled, but a misunderstanding occurred over the radio, so they intercepted and forced down an An-2.

Meanwhile, the fugitives managed to cross the Carpathian Mountains trough the valleys and clouds, but only just, as they were flying below the mountain tops. The engines were set at 70% power in order to give maximum endurance. George was the pilot flying only by the instruments, while Viorel was the copilot helping with radio navigation (a key factor in such a long flight) and visual cues.

The two MiG-21MF-75 on alert belonging to the 93rd Regiment at Giarmata (near Timisoara) intercepted the BN-2, which was flying at an altitude of 600 meters. After passing in front of the Islander, one of the MiGs fired two long cannon bursts as warning. Viorel clearly saw the rounds impacting the ground ahead of them, and both heard the noise. They instinctively descended; their heading was towards Arad airport as they were using radio navigation, so it is possible that the MiG pilots thought they got the message and were going to land. There is also a report that the gun of the second MiG jammed. After the MiGs left, Viorel made a navigation correction, diverting from NDB Arad to the Hungarian border.

An AAA battery located nearby got them in its sights, but the battery commander received conflicting orders: one of the superior officers ordered him to shoot it down, another to hold his fire. In the confusion, the fugitives managed to cross the border into Hungary, after crossing a good part of Romania in a flight lasting 2,15 hours - out of the total flight time of 4 hours.

The Hungarians were asked to bring it down by the Romanian authorities. YR-BNK was intercepted and
circled twice by a Hungarian MiG-21, which left them alone. Probably the Red Cross painted on the sides of the fuselage prevented a shootdown. The fugitives crossed Hungary from south-east to north-west with Lake Balaton as a waypoint and landed in Austria on a field, short of Vienna, lightly damaging the front landing gear as it hit an irrigation trench - all this after a missed attempt when Viorel achieved a hard three point landing purely by chance.

Although they wanted to reach Munich in Germany, the cloud covered Alps and impending sunset made them change the plan, remembering how narrow was their crossing of the Carpathians.

The aircraft was returned to Romania disassembled in a truck, several workers from IRMA being sent to Austria to
dismantle it on-site. YR-BNK is currently (2009) in open storage at Baneasa, awaiting overhaul. Initially Viorel and
George were sheltered in a refugee camp, but when Romania issued an extradition request, the Austrian authorities
imprisoned them for 6 months and had doubts about their story, finding it hard to believe they were not qualified pilots. Finally, they were allowed to apply for political asylum and went to Melbourne, Australia. George never flew again, Viorel obtained PPL. Back in Romania, they were sentenced in absence to 40 years in prison.

The consequences of this defection were immediate: airports which did not share the runway with any air force units, as well as all the Romanian Air Club airfields received armed military guards. One could not fuel up or start an engine without written order shown to a supervising officer. As a measure of intimidation, two IAR-316 B Alouette III were detached to Baneasa from the 94th Helicopter Regiment based at Alexeni, each armed with four UB-4 (4 shot, 57mm unguided rocket pods)


The Escape from Bucharest


I wish to thank every one who contributed with information about the amazing Escape.

It helped me round off the story...

There are many intruiging points about this memorable event...

To mention a few

Firstly we were wrong when we believed that no one will shoot down a Red Cross aircraft.

Secondly It was our first flight ever

Thirdly we survived the interception - The Air Force tried very hard to shoot the Red Cross aircraft
off the sky.

For the first time in thirty years I was able to break the silance and bring togeteher the voices of those
involved in the pursuit - air and ground.

With the help of of those we left behind this story which has been waiting
for 33 years to be told is now ready to be told.

Thank you all

Viorel Nichols




Scriitorul australian de origine română V. Nichols

*V. Nichols (Viorel Nicolae), scriitor australian, de origine română, născut la 22 mai 1954 în București. După terminarea studiilor la Școala de Aviație „Traian Vuia” din Mediaș devine inginer mecanic și este angajat la aeroportul Băneasa din București.

În data 19 mai 1978, împreună cu George Florescu, prieten de încredere și coleg de serviciu „evadează” din București la bordul unui avion pe care îl conduc împreună spre... libertate. Cu toate că nici unul din ei nu avea studii de pilotaj - după câteva ore de neuitat, pline de emoții și de situații neprevăzute, fiind interceptați și urmăriți de aviația militară a României și a Ungariei - aterizează pe o câmpie din Austria.

După o perioadă de șase luni de detenție - timp în care s-au luptat cu acuzații false și cereri de extrădare din partea statului român - și apoi încă o perioadă de două luni de triere în lagărul de la Traiskirchen de lângă Viena, cei doi camarazi, își caută și găsesc libertatea în Australia, stabilindu-se pentru început la Melbourne.

Ajuns la Antipozi, Viorel Nicolae, lucrează ca muncitor la diferite fabrici și își dă silința să învețe cât mai bine limba engleză, pentru a comunica profesional și pentru a-și găsi un „job” în aviație. Se căsătorește cu o unguroaică, Caroline, și se implică în diferite afaceri cu produse electronice. Știind că nu se va mai putea întoarce niciodată în România, Viorel decide să își aducă în Australia familia rămasă în București - părinții, frații și surorile. Între timp află că tatăl său a decedat în urma unui eveniment tragic, fapt care l-a afectat sufletește mulți ani.

Se înrolează la o școală de aviație ușoară, unde, după terminarea cursurilor devine pilot privat și astfel începe o nouă aventură în viața sa. După sosirea rudelor din România și reîntregirea familiei la Melbourne, Viorel nemaisuferind de înstrăinare, depune toate eforturile pentru a-și continua visul de aviator.

Nu după multă vreme, divorțează de Caroline și se mută în orășelul Ballina din nordul statului New South Wales, la peste 1300 de kilometri de de Melbourne. Își pune în valoare abilitățile de inginer mecanic implicându-se în construcția de avioane sport și participă totodată la mitinguri și la concursuri demonstrative de aviație. Se recăsătorește cu Nikita, o australiancă true-blue (get-beget), cu care are doi copii, o fata, Olivia, și un băiat, Jerome.

În timpul liber este preocupat de literatură, scriind poezii și eseuri și romane în limba engleză. Cartea „The Escape from Bucharest” (Evadarea din București) descrie pe parcursul a 480 de pagini peripețiile de care a avut parte înainte și după plecarea din România. Cu toate că lucrarea este publicată un tot unitar, aceasta însumează de fapt două volume cu tituri diferite. Primul volum, „Once upon a time in Bucharest” (A fost odată... în București) descrie copilăria și adolescența autorului petrecută în orașul natal. Un capitol aparte îl dedică dragostei sale pentru dans și perioadei în care devine membru al trupei conduse de maestrul coregraf Gioni (Ion) Gubernicu, performând pe scenele multor lăcașuri de cultură din București. Partea a doua a cărții, care de fapt ar putea fi segmentată în cel de al doilea volum, are titlul „Aviators most wanted” („Ce își doresc aviatorii” sau „Cei mai căutați aviatori”). De fapt titlul este un joc de cuvinte, prin care se înțelege că „toți aviatorii doresc să zboare (să piloteze”) sau faptul ca după evadarea din România cei doi colegi de „zbor” au devenit „cei mai căutați/urmăriți aviatori de către securitate!”. Aici sunt descrise cu lux de amănunte studiile la școala de aviație, munca la aeroportul Băneasa și desigur evadarea. Partea a doua (sau volumul II) continuă cu viața autorului în nordul Australiei și în insulele din Pacific. A fost terminată ca un omagiu al împlinirii a 31 de ani de la marea evadare din România (19 mai) și a vârstei de 55 de ani a autorului (22 mai). Tot pe 19 mai, domnul V. Nichols a avut programat examenul de legistație, examen final pentru obținerea unei licențe complexe de pilotaj australian. Printr-un e-mail m-a informat că l-a trecut cu bine. Să-i urăm mult succes în continuare!

INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”

George ROCA: Stimate domnule V. Nichols, vă mulțumesc că ați acceptat acest dialog. Care a fost motivul pentru care v-ați izolat de comunitatea românească din Australia? Am auzit că sunteți în Țara Cangurului de mai bine de 30 de ani. Dece pâna acum nu s-a știut de dumneavoastră?

V. NICHOLS: Plăcerea este de partea mea, mai ales că sunteți român plecat din Bucureștiul meu natal, iar acum și concetățean australian. Motivul pentru care nu s-a auzit de mine a fost faptul că am locuit mulți ani la Balina, oraș situat în partea de nord a statului Noua Galie de Sud (New South Wales) loc unde comunitățile de români sau de emigranți erau aproape inexistente în aceea vreme și poate și acum...

George ROCA: Totuși care au fost „începuturile” dvs. pe continentul australian?

V. NICHOLS: În primii 15 ani am locuit la Melbourne. Acolo, am luat contact cu alți membrii ai comunității românești stabiliți pe acele meleaguri, participând ocazional la adunări sociale românești, picnicuri, baluri, la slujbele duminicale sau la întruniri naționale cu ocazia sărbătorilor religioase. După ce, împreună cu prietenul meu de suferință și aventură, George Florescu - cel cu care am „evadat” din România - ne-am deschis propria afacere, am lucrat șapte zile pe săptămână, fapt care a făcut imposibilă menținerea legăturilor cu comunitatea românească. În ciuda faptului că la firma noastră „Nichols TV Service” lucram cu public, pe parcursul funcționării acesteia, nu am întâlnit decât un singur român, și culmea, sau întâmplător, acesta lucra tot în aceeași breaslă de vânzare și întreținere a televizoarelor și aparaturii electronice.

George ROCA: Pentru ce motiv v-ați schimbat numele în V. Nichols. Care este numele dumneavoastra românesc?

V. NICHOLS: Numele meu românesc de familie este „Nicolae”. Deci, mă numesc Viorel Nicolae. L-am iubit și îl iubesc în continuare, dar a trebuit să schimb „Nicolae” cu „Nichols” datorită faptului că era mai tot timpul mutilat în pronunțare de către vorbitorii de limbă engleză cu care eram în contact! Aceștia pronunțau „Nicolai” (nume rusesc) în loc de românescul „N-i-c-o-l-a-e”. Eu sunt român (australian!) – nu rus! Am găsit deci, echivalentul numelui meu în limba engleză și așa am ajuns „Nichols”! Nu mi-a fost ușor sufletește... Numele mi l-am schimbat cu mulți ani în urmă. De pronume nu m-am atins însă... „Viorel” am să... mor! Deci, numele meu australian este Viorel Nichols, așa figurează și în pașaport. Cel de scriitor îl folosesc deseori prescurtat: „V. Nichols”. Simplu!?

George ROCA: Ce gen de literatură scrieți? Nuvele, romane, eseuri, poezii? Dați-mi câteva exemple. În ce limbă scrieți mai mult și de ce?

V. NICHOLS: Ok! În primul rând să lămurim lucrurile... Până în prezent cărțile mele sunt în mare măsură, așa cum zice englezul „the story of my life” - adică povestea vieții mele, deci sunt lucrări autobiografice. Fiind bazate pe evenimente reale, inspirația a fost ușoară...

Ceea ce a fost interesant, a fost faptul că am descoperit ceva în mine care mocnea ca un vulcan gata să erupă. Povestea „evadării” mele și a prietenului meu a fost spusă/povestită la multă lume. Aici, în Australia, într-o societate multiculturală, oamenii au obiceiul să te întrebe „cum ai plecat din țară?”, mai ales când auzeau că vii de undeva de după „cortina de fier”. De multe ori am tăcut pentru a evita o poveste lungă și dureroasă, dar de multe ori am spus adevărul, și... de câte ori am spus adevărul mi s-a sugerat de „ascultători” să scriu o carte. Așa a început dragostea mea pentru a scrie, pentru a mă exprima, pentru a face cunoscut evenimentele prin care am trecut. Scriind manuscrisul, emoțional, am fost afectat de multe lucruri, și abia atunci am realizat că am avut o viață deosebită, diferită de ceilalți, fapt care m-a determinat să o pun pe hârtie și mai abitir. Mă refer nu numai la evadarea în sine dar și la viața din copilarie, evenimentele și motivele evadării, viața în detenție și viața în libertate din Australia.

Trăind în mediul englezesc am hotarât să scriu în limba engleză deoarece inspirația a fost mai ușoară. Nu am uitat limba română dar neavând contacte de mulți ani, limbajul meu românesc a ruginit puțin... De fapt, după terminarea primei cărți am cerut unor prieteni auatralieni să îmi facă o „critică literară și gramaticală” a lucrării în limba engleză și mai toți mi-au spus că le-a plăcut foarte mult cum scriu - atât stilul cât și caracterul acesteia - încurajându-mă să scriu în continuare. Acest fapt m-a determinat să concep și partea a doua. Deci, un punct important este să prezinți subiecte inedite și atractive care vor face ca scrierea să devină interesantă și să aibă „trecere” la publicul cititor. În timp ce lucram la manuscris a trebuit să mă las deseori copleșit de amintiri, să-mi revăd cursul vieții prin care am trecut, să mă duc înapoi în timp, să mă reîntâlnesc cu copilăria, cu adolescența, cu Bucureștiul meu natal. Toate acestea au revenit vii în memoria mea. În felul acesta, am avut inspirația de a scrie și poemul „Sweet Bucharest” (Dulce București) care s-a născut și a început să crească cu fiecare strofă pe care o scriam... în paralel cu amintirile. „Dulce București” l-am compus repede, respectiv în trei zile, iar când l-am terminat am avut lacrimi în ochi. Vă reproduc un fragment din acesta în cele ce urmează:

Sweet Bucharest

When I’m calling my old friends and we talking on the phone

Când sun la telefon prieteni vechi, și vorbim

I am told - I am missed - I am wanted to come home

Îmi spun că le lipsesc, și-acasă-mi zic să vin

Then we talking and we talking

Sporovăind întruna, și vrute și nevrute

Memories are coming back, memories of yesterday

Revin în amintire-mi momentele pierdute

Memories of growing up in the county of big town

Dulcea-mi copilărie și acel măreț oraș

We remember every park, memories of playing hard

Cu străzi, grădini și parcuri și glas de copilași

We remember we were young, memories of working hard

Revocând tinerețea, și prietenii și casa

We remember everything we used to do…

Inima-mi bate tare și dorul mă apasă...

...........................................................

George ROCA: Frumos poem! L-am citit în totalitate în carte. În el se regăseșeste sufletul și simțămintele dumneavoastră... dorul de casă, de locurile natale! Pentru înțelesul cititorilor noștri care nu cunosc limba engleză mi-am permis să fac printre rânduri o traducere versificată în limba română a primelor două strofe...

V. NICHOLS: Așa este! Ați intuit bine! Aici, în acest poem și în altele am încercat să mă exteriorizez, să comunic cu lumea, să le spun povestea mea... să le spun ce simt în suflet! Chiar dacă au trecut atât de mulți ani de când am plecat, visele și versurile mele se mai plimbă și acum prin București! Vă mulțumesc pentru traducere.

George ROCA: Am citit cartea „The Escape from Bucharest” și am rămas incântat de stilul literar clar pe care îl adoptați. Ce v-a determinat să scrieți această carte? De ce ați unit cele două volume într-o singură lucrare?

V. NICHOLS: Mulțumesc. „Stilul meu literar” a existat până acum doar în vorbire, în povestirile pe care le spuneam prietenilor mei. După cum am afirmat mai sus, mulți m-au sfătuit: „Viorel, tu relatezi fapte atât de interesante și detaliate încât ar fi păcat să nu le pui pe hârtie!”. La început am fost sceptic, neîncrezător, dar mai apoi m-am apucat serios de treabă. Parerea mea este că dacă un om poate să vorbească, să povestească, acel om poate să și scrie. Descrierile în detaliu bănuiesc că vin și de la experiența aviatică care te obligă să observi cel mai mic amănunt de teren sau de sistem... De câte ori descriu ceva, indiferent de cât timp durează, eu nu trec la stagiul urmator decât atunci când sunt satisfăcut cu descrierea stagiului prezent. Este ceva asemănător unui scenariul de film în care regizorul trebuie să urmărească cu precizie detaliile date de autorul acestuia. Motivele pentru care am scris cartea sunt multe. Am dorit să-mi împărășesc amintirile și simțămintele atit cu cei lăsa-ți în urmă cât și cu alți oameni, cu cititorii mei. Am vrut să le fac cunoscut și altora povestea vieții mele, aventurile și evenimentele extraordinare prin care am trecut. Volumul doi l-am alipit de ce cel dintâi, în primul rând pentru că sunt foarte corelate și impreună formează o lucrare cu mai multă sustanță - dâdndui astfel cititorului posibilitatea să facă cunoștință cu întreaga poveste - și in al doilea rând, oferind mai multă valoare pentru prețul de cumpărare.

George ROCA: Mai aveți traume de pe urma „evadării” din România? Ați avut parte de amenințări, ați simțit atingerea acelei așa-zise „mâini lungi a securității”? Cei rămași acasă, rudele, au avut de suferit de pe urma „evadării” dumneavoastră?

V. NICHOLS: Cele șase luni de detenție (detalii în carte! n.a.) și alte trei luni de triere în Austria m-au bulversat și mi-au creat stres și emoții extraordinare. Extrădarea noastră nu ar fi fost asemănătoare cu cea a unui transfug „de rând”. S-ar fi lăsat cu mulți ani de închisoare și poate am fi avut aceeași soartă nefericită precum alți transfugi, care odată prinși, au dispărut de pe fața pământului la scurt timp după arestare. Securitatea română a făcut tot cea ce a putut (în timpul când eram în detenție) pentru a fi returnați în România și a pus presiuni extraordinare asupra statului austriac. Cererea de extrădare era ca un nor negru deasupra noastră... Soarta noastră a fost în suspance până în ultimul minut înaintea plecării spre Australia. Fiind tineri am învățat să fim vigilenți și să ne adaptăm condițiilor grele. În ceea ce îi privește pe cei rămași în urmă, da, mulți au avut de suferit... La Aeroportul Băneasa unii colegi și-au pierdut serviciul iar securitatea aeroportului a fost intesificată. Mai târziu am aflat că am fost condamnați de către statul comunist român, în contumacie, la ani grei de detenție, atât eu cât și prietenul meu George Florescu, nu numai pentru „evadare” ci și pentru alte fapte născocite de securitate pentru a face dosarul să tragă cât mai greu!

George ROCA: Cum a început „evadarea” din București. A cui a fost ideea? Puteți să ne faceți o prezentare a acestei aventuri pentru cititorii nostri?

V. NICHOLS: După cum am afirmat și în carte, idea incipientă nu a fost a mea. Povestea a început simplu... dar consecințele au fost extraordinare! Colegul meu George avea un văr grav-bolnav. Acesta a fost trimis prin „Crucea Roșie”, la tratament medical în Germania de Vest, la un spital special care vindeca sau trata cu succes asemenea cazuri. La întoarcere, George află de la vărul său, pe nume Titi, o mulțime de lucruri interesante despre modul cum a a decurs tratamentul dar și despre viața din occident.

La șase luni după reîntoarcere, medicii români îi comunică lui Titi că ar mai fi nevoie de o continuare a tratamentului în Germania. De data aceasta statul român îi refuză acest „privilegiu” și nu-i acceptă plecarea. George este absolut iritat și revoltat de pe urma acestui eveniment. Îndârjit de situația disperată a vărului său, are o idee extraordinară – aceea de a organiza o evadare la bordul unui avion al „Crucii Roșii Române”. Cei doi încep să își facă planuri de fugă, iar George își asigură vărul că va face tot posibilul să îl ajute să se reîntoarcă în Germania la spital pentru a se face bine. Lucrând la aeroportul Băneasa, George pregătește foarte serios și amănunțit planul de plecare, asigurându-l pe cel suferind că va încerca prin orice mijloc „să facă rost” de un avion. Inițial Titi este entuziast și optimist, dar mai apoi, fiind din ce în ce mai bolnav, își pierde curajul și îi cere vărului său să renunțe la plan pentru a nu își crea neplăceri. George, care își făcuse o datorie și un ideal din această acțiune, decepționat de întorsătura luată, îi propune lui Viorel să-l însoțească, sperând totuși că Titi se va răzgândi!

George ROCA: Ce s-a întâmplat cu cu vărul Titi? S-a făcut bine până la urmă?

V. NICHOLS: Titi a murit la trei luni după evadarea noastră... cu inima înpăcată că vărul său a reușit să ajungă în occident și să fie liber... Dumnezeu să-l odihnească!

George ROCA: V-aș ruga să ne povestiți pe scurt epopeea plecări până când ați ajuns în occident.

V. NICHOLS: Epopeea plecări are două aspecte: unul - evenimentele reale reprezentate cronologic și doi - aspectul emoțional - planificarea evadării și despărțirea de cei dragi, familie, prieteni și colegi... Din momentul în care am hotarât să evadăm, eu și George, a trebuit să ne stăpânim emoțiile, să jucăm rolul unei vieți normale. Între timp ne pregăteam temeinic studiind navigația aeriană. Desigur că am făcut tot posibilul să accesăm pe ascuns date esențiale de la CIPA (Centrul de Instruire a Personalului Aeronautic) unde eu și cu George lucram. Într timp duceam o asiduă muncă de lămurire cu Titi, pentru a-i da curaj și pentru a-l face să se răzgândească. Emoțiile despărțirii avute în ziua plecării au fost îngropate adânc în suflet, concentrându-ne asupra planului de zbor și modului prin care puteam să trecem Munții Carpați la bordul unui avion mic. Într-un asemenea zbor, în urmă cu 65 de ani de la aventura noastră, își pierduse viața marele pilot român Aurel Vlaicu încercând să treacă aceiași munți! Deci temerile noastre erau întemeiate! Zborul a fost marcat de multe evenimente neprevăzute din momentul în care motoarele au fost pornite la sol și pâna la aterizare (prăbușire) în Austria.

După cum am menționat în carte, din momentul în care ne-am pus centurile la Băneasa până când am plecat din Viena spre Australia, am trăit multe momente asemănătoare serialului american „El Fugitivo”. Am fost urmăriți continuu... Aviația militară a deschis focul asupra noastră. În felul acesta am descoperit senzații noi și am realizat că de fapt curaj nu înseamnă lipsa fricii. Curajul este învingerea fricii! Curajul înseamnă că trebuie să fie mai puternic decât frica, iar motivația acestuia să fie întemeiată și reală. Până în ziua de azi, când scriu sau vorbesc despre acest eveniment, inima îmi bate puțin mai repede. Idea de a fii urmărit și prins, este suficient să te facă să simți că trăiești viața pe muchia cuțitului. Dar am avut încredere tot mereu în reușita noastră fapt care ne-a ținut tari și lucizi. Am fost dezamagiți însă de atitudinea autorităților austriece care au mușcat momeala securității și ne-au supus emoțional unor suplicii și unui proces lung de detenție și nesinguranță.

George ROCA: Ce va determinat să faceți saltul la Antipozi? De ce nu Canada, sau Statele Unite? Ce v-a atras aici pe acest continent îndepărtat?

V. NICHOLS: Statele Unite, Canada și Australia au fost și sunt principalele țări de emigrare. Noi am depus cereri de viză la toate trei, dar am fost sfătuiți să plecăm din Austria cât mai repede... Australia a fost prima care a răspuns cererii noastre, iar noi am acceptat oferta cu brațele deschise. Când mă gândesc în urmă îmi dau seama că am fost norocoși și am făcut o alegere foarte bună...

George ROCA: Ajungând Ia Melbourne cum ați fost primiți?

V. NICHOLS: Făcând parte din primul val de emigranți români de după război, Australia ne-a primit foarte bine. După noi au urmat multe valuri - români buni, sau mai puțin buni - unii ne-au adus faimă bună, alții însă...

George ROCA: Am citit în carte că în România ați fost și dansator profesionist... Trebuia să mergeți și într-un turneu la Amsterdam. Am auzit că aici la Melbourne ați participat și la un concurs de dans, unde ați fost răsplătit cu un trofeu!!! Cum s-a întâmplat? Puteți să ne povestiți...?

V. NICHOLS: Deoarece nu am făcut o carieră din această artă, consider că am fost doar un dansator amator. Primul meu instructor a fost Barbu Constantin, cel care m-a descoperit și mi-a îndrumat pașii în arta dansului la școala militară de pe vremea când eram student la Mediaș. Ma târziu, reîntors acasă, m-am perfecționat... Am făcut balet și dans modern, fiind îndrumat de un profesionist, maestrul Ion Gubernicu. „Trupa lui Gubericu” era foarte cunoscută în Bucureștiul acelor vremuri. Era formată din tineri talentați, entuziaști, atrași de miracolul dansului. Am fost parte componentă a ansamblului având chiar un rol principal într-un spectacol de dansuri tematice. Am performat pe scene de prestigiu din București precum cele a Operei Române, a Teatrului de Operetă, la televiziune, cluburi... În sezonul estival dădeam deseori spectacole la Casa de cultura a studenților „Grigore Preoteasa” sau pe scena în aer liber din Parcul Herăstrău, spectacole care erau foarte apreciate de publicul plătitor. Ansamblul a fost invitat într-un turneu la Amsterdam, dar din păcate mie nu mi s-a aprobat eliberarea unui pașaport. Atunci, după acel eșec, mi-a comunicat colegul George de la Băneasa planul lui de evadare!

Cât despre concursul de dans de la Melbourne, cel pe care îl descriu în carte, pot zice că am acceptat să particip numai de „fun”... pentru a-mi descărca energia interioară și pentru demonstra celor prezenți, prieteni și prietene, că știu să dansez! Că s-a lasat cu un premiu a fost poate doar o întâmplare...

George ROCA: Știu că după un timp ați devenit împreună cu prietenul dvs. vechi George Florescu căutător de aur! Ați găsit aur? V-ați îmbogățit? Mulți australieni au suferit și mai suferă de febra aurului!

V. NICHOLS: Și noi am fost printre aceștia... dar tot amatori! Cu toate că ne-am procurat echipament de detectare destul de performant, aur nu am găsit, dar am avut parte de priveliști frumoase în aceea călătorie gen safari prin Australia. Capitolul „Căutând comori”, din carte, descrie în detaliu toată aventura... Febra aurului la „noi” a început în urma unor descoperiri foarte mediatizate în presa australiana a anilor ’80. Atunci am aplicat proverbul românesc „Încercarea, moarte n-are!” împletit cu spiritul de aventură. Mult mai mult „aur”’ a descoperit însă mintea oamenilor de afaceri decât zăcămintele din mine sau în situri aurifere. Acum pot spune că „minele noastre de aur” au fost dăruirea și munca grea de mai târziu de la shopul „Nichols TV Service”.

George ROCA: Citind povestea dvs. fascinantă, aceasta ne duce la Melbourne... Cum v-ați acomodat cu această mare metropolă? Ați pus pe picioare afaceri?

V. NICHOLS: Consider că fiecare emigrant trece prin două faze când vrea să cucerească „orașul de pe râul Yarra”. Prima fază este asemănătoare sentimentului de plonja într-un ocean necunoscut. Dorința de-a explora și de-a învăța despre marele Melbourne durează până când „noul venit” începe să se miște independent. Faza a doua survine atunci când acesta, înarmat cu cunoștințele câștigate, începe să le experimenteze până când reușește să se „pună pe picioare”. Deschizând o afacere de genul „TV service” în mod sigur ni s-a deschis o poartă spre noi oportunități, spre o viață normală, spre o integrare sănătoasă în societate.

George ROCA: După Melbourne a urmat perioada Ballina. Alt oraș, alt stat, alt climat. Ce v-a determinat să vă (stra)mutați și să faceți acel salt de mai bine de 850 de mile spre nord?

V. NICHOLS: Pilotând din când în când am întâlnit un constructor de avione, Mike Davis, care avea familia la Melbourne și hangarul la Ballina. Mike mi-a făcut o ofertă de lucru pe avioanele lui – „Avionics”. Am acceptat-o cu plăcere și am plecat „spre nord” pentru o schimbare de peisaj și pentru a-mi satisface interesul în aviație. Între timp, într-o excursie pe „Gold Coast” în Queensland, am întâlnit-o pe Nikita; urmatoarea mea soție și viitoare mamă a copiilor mei. Și astfel cu schimbarea locului a început o nouă aventură.

George ROCA: Cum ați obținut până la urmă licența de pilotaj? Știu că ați lucrat mai apoi în aviația utilitară... Ce alte realizări ați avut acolo?

V. NICHOLS: Pentru cursul de calificare în „Avionics”, am studiat la Brisbane. După obținerea unei licențe superioare am făcut curse de zbor pe tot teritoriul australian. Am zburat deseori și la Melbourne pentru a-mi revedea prietenii și rudele proaspăt sosite din România. Atunci, cuprins de bucurie și sentimentalism am scris și poemul „Coming Home” pe care l-am publicat în carte.

George ROCA: Și după Ballina....? Cum ați „aterizat” direct în Guam, un teritoriu american pierdut pe undeva prin imensitatea Oceanului Pacific? Pentru ce companie aviatică ați lucrat acolo și ce tipuri de aeronave ați pilotat? După cât timp v-ați reîntors în Australia?

V. NICHOLS: După Ballina, Gold Coast, Brisbane, între timp și Perth, am primit un nou contrat de la Avionics, pentru zona Whitsunday Islands, de la companie de aviație din Mackay, oraș situat în partea centrală a statului Queensland, unde m-am și mutat cu noua mea familie. După un timp a primit un contract și mai atrăgător de la o companie australiană, numită „Tropic Helicopters”, care își avea baza în arhipelagul Guam! De data aceasta lucram pe elicoptere - marca Hughes 500! Am zburat de două ori înapoi în Australia, prima dată într-o misiune după atacul din 11 septembrie 2001 de la New York. Am trecut prin Mackay la miezul nopții fără să-mi văd copiii. A doua oară, după alte șase luni, atunci când am revenit „acasă” pentru două săptămâni de concediu.

George ROCA: Prima dumneavoastră carte se încheie lăsând cititorul curios în a afla urmatoarele dumneavoastră peripeții. Volumul doi, „Aviators most wanted”, satisface aceste curiozități?

V. NICHOLS: Chiar acesta a fost motivul pentru care le-am „unit”. Pentru a da o continuitate a acțiunii și pentru a nu lasa cititorului un sentiment de neîmplinire și de curiozitate. „Aviators most wanted” începe cu viața din București după Școala de aviație „Traian Vuia” de la Mediaș, din Transilvania. Este o încercare de pamfletizare a societății din care proveneau cei doi tineri absolvenți, Viorel și George, care îi implică și îi confruntă cu contraste deosebite dintre teoria învățată la școală și realitatea vieții de zi cu zi. Celor doi, cât și colegilor studenții de la școala de aviație, li s-a spus că la terminarea cursurilor vor deveni ingineri mecanici de bord pentru compania aviatică TAROM. La absolvire, însă, ei află că nu vor fii decât mecanici la sol pentru mulți, mulți ani. Evadarea de la București a deschis celor doi „fugari” un orizont nou și le-a schimbat întrutotul viața.

Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: Punct de vedere   Joi 01 Sept 2011, 03:44

mihaiatanasie a scris:
Povestea a mai fost spusa pe rospotters acum vreo doi ani chiar de Viorel Nicolae, alias Nichols, din punctul lui de vedere.
S-a mai discutat despre eveniment si pe aviatia.ro, acum cateva saptamani.
Steve, this sory has already been told here by Viorel Nicolae (alias Nichols, he is a member of this forum) I am afraid you cannot read it in Romanian, but you might find Mr. Nichols and contact him by personal message on the forum and get his point of view.


Multumesc domnule Mihai. Este mult mai mult decit un punct de vedere pentru mine.

Dupa 33 de ani ar fi cazul sa mai fim odata impreuna cu colegii noi

si cei vechi cu care ne cunoastem de o viata.

Thank you Mihai . For me this story is more than just a point of view.

After 33 years it would be nice to come home and say hello.

That is if I can still call Romania home after all this time.

One day sooner or later I will be back and that it will be the day.


http://www.youtube.com/watch?v=zqaCzsCSn90





Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: Sources of reference   Joi 01 Sept 2011, 18:09

Steve Darke a scris:
Interesting story about YR-BNK.

See http://s188567700.online.de/CMS/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=187


1978 Britten Norman BN-2A Islander

Although the fugitive aircraft was not military, this case saw involvement of the Air Force, thus it is presented for
completeness sake. On the morning of Friday, 19 May 1978, two mechanics employed by CIPA (Centrul de Instruire a
Personalului Aeronautic – Center for Aeronautical Personnel Training), came at their workplace, Baneasa airport
in Bucharest, decided to steal a plane and fly it – for the first time in their life – all the way to Germany.
Viorel Nicolae (age 23) and George Florescu (age 25) had several reasons: George’s cousin was not allowed to
go to Germany for medical care, and eventually due to the rapid deterioration of his health he wasn’t able to
escape with them, passing away three months later. They also lacked professional perspectives – being detached from TAROM to the less glamorous CIPA, not allowed to have a passport, plus were caught by the Police while driving a motorbike without license, and looked at 6 months in jail each.

At 2 PM, one of the aircraft Viorel was assigned to work on, a Britten Norman BN-2-A27 Islander registered YR-BNK
landed after a training flight. This aircraft had previously been assigned to Aviasan, a nation-wide emergency medical
flying service. Consequently, it still had large Red Cross signs on the fuselage. This detail was going to prove vital in the
subsequent events. Viorel was very interested on how it behaved during the flight, asking the pilots lots of questions
about any potential problems. As it was scheduled for another training sortie the next morning, he checked and fueled it
up. Their plan was to take BN-2 serial YR-BNL because it had weather radar, but as BNL was running late, they decided
to take BNK instead.

Being pay day, most of the people finished their program and left for home, or were about to do so, when the two
mechanics sneaked on board, started the engines, and began to taxi very fast on the apron, directly towards the main
building of the airport. The control tower, located on top of that building, was being refurbished with the controllers
relocated to offices on the first floor, from where they could not see the apron. During the wild taxi roll, the BN-2 hit with its left wingtip the radome of a parked An-24 RV YR-AME. Than it banked sharply, at high speed, to the right and took the short taxiway to the runway. After the (no flaps) take-off the BN-2 gradually gained height but than apparently dived at treetop level over Baneasa forest. It was 3:15 PM. Initially nobody knew who was on board, but soon the military was ordered to force the plane to land. The pair of MiG-21s on QRA from the 91st Regiment at Deveselu had been scrambled, but a misunderstanding occurred over the radio, so they intercepted and forced down an An-2.

Meanwhile, the fugitives managed to cross the Carpathian Mountains trough the valleys and clouds, but only just, as they were flying below the mountain tops. The engines were set at 70% power in order to give maximum endurance. George was the pilot flying only by the instruments, while Viorel was the copilot helping with radio navigation (a key factor in such a long flight) and visual cues.

The two MiG-21MF-75 on alert belonging to the 93rd Regiment at Giarmata (near Timisoara) intercepted the BN-2, which was flying at an altitude of 600 meters. After passing in front of the Islander, one of the MiGs fired two long cannon bursts as warning. Viorel clearly saw the rounds impacting the ground ahead of them, and both heard the noise. They instinctively descended; their heading was towards Arad airport as they were using radio navigation, so it is possible that the MiG pilots thought they got the message and were going to land. There is also a report that the gun of the second MiG jammed. After the MiGs left, Viorel made a navigation correction, diverting from NDB Arad to the Hungarian border.

An AAA battery located nearby got them in its sights, but the battery commander received conflicting orders: one of the superior officers ordered him to shoot it down, another to hold his fire. In the confusion, the fugitives managed to cross the border into Hungary, after crossing a good part of Romania in a flight lasting 2,15 hours - out of the total flight time of 4 hours.

The Hungarians were asked to bring it down by the Romanian authorities. YR-BNK was intercepted and
circled twice by a Hungarian MiG-21, which left them alone. Probably the Red Cross painted on the sides of the fuselage prevented a shootdown. The fugitives crossed Hungary from south-east to north-west with Lake Balaton as a waypoint and landed in Austria on a field, short of Vienna, lightly damaging the front landing gear as it hit an irrigation trench - all this after a missed attempt when Viorel achieved a hard three point landing purely by chance.

Although they wanted to reach Munich in Germany, the cloud covered Alps and impending sunset made them change the plan, remembering how narrow was their crossing of the Carpathians.

The aircraft was returned to Romania disassembled in a truck, several workers from IRMA being sent to Austria to
dismantle it on-site. YR-BNK is currently (2009) in open storage at Baneasa, awaiting overhaul. Initially Viorel and
George were sheltered in a refugee camp, but when Romania issued an extradition request, the Austrian authorities
imprisoned them for 6 months and had doubts about their story, finding it hard to believe they were not qualified pilots. Finally, they were allowed to apply for political asylum and went to Melbourne, Australia. George never flew again, Viorel obtained PPL. Back in Romania, they were sentenced in absence to 40 years in prison.

The consequences of this defection were immediate: airports which did not share the runway with any air force units, as well as all the Romanian Air Club airfields received armed military guards. One could not fuel up or start an engine without written order shown to a supervising officer. As a measure of intimidation, two IAR-316 B Alouette III were detached to Baneasa from the 94th Helicopter Regiment based at Alexeni, each armed with four UB-4 (4 shot, 57mm unguided rocket pods)


Sources of Reference & Bibliography

- interview with Pia Bader-Farcasanu retrieved from: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Convorbiri%20cu%20Pia%20Bader%20Farcasanu%20de%20LV.htm

- Evaziunea din tara cu avionul He-111 - article by Horia Stoica Gabriel in Modelist magazine nr.4, 2010

- Les Messerschmitt Bf109 roumains - article from AirMagazine hors-serie Nr. 1, Paris, 2002

- A history of NASIC, Chapter Two - Purloined Yak * - article by Bill Getz in Air Force Magazine, June 2004

- Constantin Gornistu a fugit din communism cu hidroavionul - article by Toma Roman Jr. in Jurnalul National newspaper, 13 May 2009

- The Escape from Bucharest - book by Viorel Nichols, self published with Lulu, 2008

- Fuga lui Smighelski. Cu avionul - article by Mircea Toma in Academia Catavencu Almanach

- aviatia.ro forums
Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: BN 2 Islander Omologare    Dum 18 Mar 2012, 08:34

ovidiu51 a scris:
retro a scris:
BN2 ar merita un topic separat; este dupa Iak52 cel mai produs avion in Romania si unele surse indica chiar productia actuala a lui la Romaero ( ultimul a fost livrat in mai 2008!!!!!). Stie cineva mai multe?
retro, confirmarea vine de la Google, imagine 2008, un BN-2 nou noutz in fata halei Romaero

Un filmulet facut in 2005... L-am editat in si incarcat in doua parti...

http://www.youtube.com/watch?v=26xr6cLb04o

http://www.youtube.com/watch?v=vU2bwrc2ox8

V.N.
Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: Filmuletul 2 - Ecran panoramic   Lun 19 Mar 2012, 06:55

[quote="vnichols"]
ovidiu51 a scris:
retro a scris:
BN2 ar merita un topic separat; este dupa Iak52 cel mai produs avion in Romania si unele surse indica chiar productia actuala a lui la Romaero ( ultimul a fost livrat in mai 2008!!!!!). Stie cineva mai multe?
retro, confirmarea vine de la Google, imagine 2008, un BN-2 nou noutz in fata halei Romaero

Un filmulet facut in 2005... L-am editat in si incarcat in doua parti...

http://www.youtube.com/watch?v=26xr6cLb04o

http://www.youtube.com/watch?v=vU2bwrc2ox8

V.N.

Pentru ca rezolutia conteaza si editarea face diferenta ...


http://www.youtube.com/watch?v=TXzwdBot6Co

V.N.
Sus In jos
ovidiu51
Membru activ


Numarul mesajelor: 1094
Varsta: 63
Localizare: Constanta (LRCK - CND)
Data de inscriere: 29/12/2007

MesajSubiect: YR-RAB   Dum 12 Mai 2013, 20:23

BN-2 la Tuzla. YR-RAB ex YR-BNT











Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: YR-RAB   Lun 13 Mai 2013, 12:32

Multumesc Ovidiu,

Poze frumoase . Nu stiu daca ex BNT -ul ar fi facut parte din flota de la CIPA.

Dar oricum banuiesc ca provine din aceiasi familie AVIASAN.

Fromos sa vedem ca mai sint citeva care inca mai zboara si in zilele de astazi .

Toata stima

Viorel
Sus In jos
vnichols
Flight Level 100
Flight Level 100


Numarul mesajelor: 109
Varsta: 59
Localizare: Australia
Data de inscriere: 18/08/2009

MesajSubiect: YR-RAB ex YR-BNT    Lun 13 Mai 2013, 15:10

ovidiu51 a scris:
BN-2 la Tuzla. YR-RAB ex YR-BNT
Fostul BNT a fost vindut pentru un operator privat in Ungaria unde nu prea a zburat . A stat pe dreapta cam vreao 4 ani.
Apoi a fost cumparat inapoi de o firma particulara respectiv RAS , care detine si aeroportul Tuzla .
Aeronava a fost reparata si pusa in stare de navigabilitate la ROMAERO.


Cu stima

Viorel ..
Sus In jos
 

Britten-Norman BN-2 Islander

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 2 din 3Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
ROMANIAN SPOTTERS :: SPOTTING :: Aeronave in Romania - Aircraft in Romania-