AcasaAcasa  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiti | 
 

 Zbor către Escadrila din Ceruri

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
electric
Membru activ


Numarul mesajelor : 1166
Varsta : 42
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/03/2008

MesajSubiect: Zbor către Escadrila din Ceruri   Sam 14 Feb 2009, 16:00

Pe site-ul "Aripi Românești" puteți citi un nou articol despre aviație, de data aceasta un reportaj al unei zile triste: 12 februarie 2009, funeraliile comandorului aviator (r) Dumitru “Foozie” Berbunschi.

Articolul poate fi gasit aici, la adresa http://www.aripiromanesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=209:zbor-ctre-escadrila-din-ceruri&catid=29:reportaje&Itemid=104 , sectiunea Resurse - Reportaje.

Il reproducem in intregime si in acest mesaj:



Citat :
Zbor către Escadrila din Ceruri

Copyright (c) 2009: Asociația Aripi Românești
Data: 12.02.2009
Autor: ***

Pe 12 februarie, Feteștiul a fost un oraș trist.

După ce întreaga noapte a plouat hotărât, zorii zilei au adus cu ei un vânt rece cu rafale tăioase și surprinzător de violente. Cerul plumburiu, zdrențuit de vântul turbat, atârna ca o sentință peste toți și toate, oglindind acolo sus ceea ce aici jos se traducea prin durere, săpată în cutele fețelor și ascunsă în suflete. Vântul câinos alerga dement printre oamenii adunați în fața unei scări dintrunul din ”blocurile aviatorilor” amplasate vis-a-vis de Monumentul Eroilor Aerului din orașul-garnizoană al piloților militari din inima Bărăganului. Albastrul burții avionului MiG-21 pus pe suport, încremenit întro șandelă spre azurul profund al stratosferei, avea un efect hipnotic, fiind o pată de culoare ce atrăgea inevitabil privirea și contrasta brutal cu tot ce era în juru-i. Burta avionului și portretul lui Foozie din camionul militar ce avea să-i ducă trupul pe ultimul drum erau țintele privirilor ridicate din când în când din pământ.

Se vorbea puțin, pe un ton șoptit, uneori acoperit de vaietele vântului.

Erau multi piloți în fața acelei scări de bloc. Începuseră să vină de cu zorii zilei de prin țară. Autocare cu “A” pe numărul de înmatriculare au adus piloți de la bazele aeriene Câmpia Turzii, Bacău, Boboc, Otopeni, de la Statul Major al Forțelor Aeriene, în timp ce mulți aleseseră să vină cu mașinile personale. Cei de la Borcea, baza unde Foozie a zburat timp de aproape două decenii, camarazii lui, îi erau deja aproape, veghindu-i somnul cel de pe urmă. Câte doi, echipați în ținuta de culoarea cerului, făceau de gardă la căpătâiul lui, încremeniți în nemișcare ca niște santinele ale durerii. Printre ei, băieți tineri, care sigur îl cunoșteau pe Foozie doar după reputație. Niciunul nu mișca; doar ochii trădau, arzând în lacrimi grele și sărate ca Marea Moartă.

Tot de la Borcea era și un pluton de militari din Poliția Militară, precum și Drapelul de Luptă al Bazei 86 Aeriene, peticul acela sfânt de jurământ militar sub care Foozie a slujit atâta amar de vreme. Acum, de lance atârna fluturând stins o bucată lungă de stofă întunecată.



FOTO 1: 12 Februarie 2009, Fetești

În jurul orei 12:00, a venit și vremea ca Foozie să iasă din casa lui pentru ultima oară, fără a se mai întoarce niciodată. Atunci a fost momentul când toți cei prezenți am încremenit în poziție de drepți la comanda comandantului Gărzii Drapelului, care, fără să știe, a comandat tuturor celor ce aveau suflet militar, inclusiv Șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, general-maior Ion Ștefan, prezent și el lângă Foozie, omul lângă a cărui aripă a zburat la Borcea de atâtea ori. Camarazii lui Foozie, tinerii ce mai înainte au vegheat la căpătâiul lui, au urcat sicriul cu trupul lui cel rece și l-au așezat în camion, sub portretul din care zâmbea discret și misterios un ”haiduc al văzduhului”, unul dintre acei ”bărbați cu obiceiuri de eroi”, un ”pilot de vânătoare cu tot ce presupune noțiunea”.

Apoi, cortegiul s-a pus încet în mișcare, în liniște, fără muzică de înmormântare, fără claxoane, discret, doar în zgomot de gânduri și pași triști...

Chiar dacă biserica unde trebuia să fie dus trupul lui Foozie pentru ultima slujbă era foarte aproape, traseul parcurs a fost mai mare, parcă pentru a-i arăta pentru ultima dată orașul în care a trăit toată viața lui de pilot militar.

După slujbă, cimitirul ne-a întâmpinat aspru cu rafale și mai puternice de vânt furios, vrând parcă să ne pună la încercare hotărârea de a fi lângă Foozie până în ultimul moment. Nimeni nu a abandonat lupta mută cu elementele naturii, coloana de rude, prieteni, cunoscuți și vecini dispersându-se pentru a avea loc să intre prin porțile mult prea înguste pentru atâția oameni, convergând mai apoi întrun loc săpat proaspăt, departe de intrare, având ca vecin imensitatea câmpului și aflat în bătaia directă a rafalelor de vânt. Acolo a fost adus Foozie, acolo a fost el lăsat, în groapa aia săpată proaspăt în pământul acela galben, argilos, pământ de Bărăgan. Născut în nordul țării, acolo unde sunt strămoșii lui, Foozie a fost îngropat în sud, lângă Dunăre și lângă zbor.

Plutonul de Poliție Militară a executat trei salve de pistol-mitralieră în onoarea lui, iar camarazii lui, piloții militari de la Borcea, au executat o trecere exact peste mormânt, la joasă înălțime și cu viteză mare, sfidând curenții puternici de aer laterali ce le imprimau o derivă vizibilă. Formația strânsă de trei MiG-21 LanceR a executat o trecere frumoasă, în forță, un salut camaraderesc plin de respect al unor piloți care declaraseră înainte de zbor că vor decola indiferent de condițiile meteo, exact așa cum ar fi făcut și Foozie pentru oricare dintre ei. Imediat după ce formația a depășit perimetrul cimitirului, LanceR-ul aripă dreapta a degajat către în sus, dispărând brusc după doar câteva zeci de metri în plafonul compact de nori vineții, la fel cum și Foozie a dispărut atât de brusc dintre noi, fără ca să mai apuce să-și ia la revedere...


FOTO 2: Trecerea ”missing man”, 12 februarie 2009

A fost prima trecere de tip ”missing man” la care am asistat, și pot spune că modul în care LanceR-ul a dispărut atât de rapid în plafon a fost unul dintre lucrurile care m-au marcat profund... La fel ca și pământul acela galben, argilos, despre care mă întrebam dacă merită să primească trupul unui asemenea TATĂ, al unui asemenea SOȚ, al unui asemenea SCRIITOR, al unui asemenea PILOT MILITAR, al unui asemenea OM...



FOTO 3: comandor (r) Dumitru “Foozie” Berbunschi, un OM BUN…

Domnule comandor, a fost o onoare și un privilegiu să vă fiu aproape!
Pentru totdeauna al dumneavoastră,
Poetu’.
Sus In jos
 
Zbor către Escadrila din Ceruri
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Salutari din Ceruri~

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
ROMANIAN SPOTTERS :: DIVERSE/OFF-TOPIC :: Discutii generale - Aviation Chat-
Mergi direct la: